Feţele războiului în afişul polonez

Fiecare afiş spune o poveste foarte simplă pentru că aceasta este destinaţia afişului să ajungă la fiecare, să poată fi citit de oricine. Ironia este o trăsătură caracteristică pentru şcoala afişului polonez, care se deosebeşte de alte şcoli prin apelul la simboluri foarte simple. Funcţia afişului e să evoce emoţii, prin cele mai simple mijloace, care ajung drept la suflet. (Thomas Kluz , coordonator de proiecte Institutul Polonez Bucureşti)

Articol editat de , 22 ianuarie 2016, 13:17

Câteva sintagme desemnează contribuţia artiştilor polonezi la cultura lumii. Printre ele câteva generaţii de graficieni din anii ’50-’70 au consacrat şcoala afişului polonez în artele grafice. Azi sunt tot mai puţin afişe pe stradă, s-au convertit în formele digitale ale imaginilor din mediul online. Trăim de două decenii declinul afişului ca mijloc vizual de informare, dar în secolul scurs afişul s-a consacrat ca gen al graficii căruia i se dedică azi muzee.

Războiul în Afișul Polonez. Colecţia Krzysztof Dydo este genericul expoziţiei găzduite de Muzeul de Artă Cluj în perioada 21 ianuarie-21 februarie, care ajunge la Cluj prin Institutul Polonez din Bucureşti.

Este o expoziţie pregătită pentru a fi prezentată în Germania acum 3 ani, anul trecut a fost la Sibiu şi acum ajunge la Cluj. Am ţinut foarte mult să prezentăm afişe despre război pentru că am considerat că este un gen aparte al afişului, nu este un motiv oarecare în afişul polonez, ci este iconic chiar, la fel ca cele mai cunoscute afişe din cultura pop americană. Au şi polonezii afişele iconice despre război. Le putem vedea pe toate în această expoziţie, ca de exemplu Fiecare glonţ, un neamţ!, afişul făcut în timpul Răscoalei de la Varşiovia  afişul şi din anii ’50 cu desenul bombei. Toţi polonezii cunosc aceste afişe, nu ştiu cine sunt autorii, deşi sunt artişti cunoscuţi, dar afişele au trecut deja în sfera pop culturii.

În această expoziţie prezentăm afişele artiştilor din toate generaţiile şcolii de afiş polonez. Avem clasici ca Henryk Tomaszewski sau Tadeusz Trepkowski, dar şi din generaţia cea mai tânără, actualmente studenţi. (Thomas Kluz, coordonator de proiecte Institutul Polonez Bucureşti)

Vedem în sălile festive ale muzeului clujean o selecţie cu 52 de afişe care acoperă perioada  1939- 2014, împărţită tematic în două secţiuni. Prima corespunde perioadei celui de Al Doilea Război Mondial, în care afişele un caracter mobilizator, ideologic conţinut. A doua secţiune  acoperă perioada clasică a afişului polonez din anii ’50-’70 în care mesajul informativ este subordonat realizării artistice. Selecţia are un caracter retrospectiv şi provine din cea mai importantă colecţie privată de afişe din Polonia, cea a lui  Krzysztof Dydo.

Krzysztof Dydo este un profesor din Cracovia, care a renunţat la şcoală şi s-a ocupat de colecţionarea afişelor. A ajuns la 20 000 de afişe diferite, preponderent poloneze, din toate perioadele creaţiei, de la sfârşitul secolului XIX până în prezent. Împreună cu nişte prieteni a înfiinţat o galerie dedicată afişului, Galeria Afişului Polonez, unde şi vinde afişe. Krzysztof Dydo este autorul mai multor cărţi despre arta afişului şi curator a peste 300 de expoziţii de afiş în întreaga lume. (Thomas Kluz , coordonator de proiecte Institutul Polonez Bucureşti)

(credit foto: Muzeul de Artă Cluj)

Oana Cristea Grigorescu