Ce ziceţi de Noaptea Culturii Naţionale?

Articol editat de , 15 ianuarie 2016, 14:49 / actualizat: 16 ianuarie 2016, 8:42

Evenimentele prin care marcăm, din anul 2011, Ziua Culturii Naţionale (15 ianuarie – ziua naşterii lui Mihai Eminescu) sunt, în principal, spectacole, conferinţe, recitaluri, depuneri de coroane de flori. În căutare de alte idei, am pornit prin oraş (Cluj-Napoca).

La ceremonia de depuneri de coroane de flori de la statuia lui Mihai Eminescu, din faţa Teatrului Naţional, am întâlnit un grup de elevi de la Şcoala Gimnazială Horea, conduşi de profesoara de franceză Carmen Traşcă. Am cules câteva idei şi de la ei:
-o petrecere în aer liber, în Hoia;
-o sărbătoare cu cântece şi poezii de Eminescu;
-o slujbă la biserică (la catedrală);
-un spectacol în sala Teatrului Naţional, prezentat de elevi pentru elevi, pornind de la creaţia lui Eminescu.

Am plecat mai departe şi am trecut pe la câteva librării din centrul oraşului. Nimic deosebit. Ziua Culturii Naţionale e lăsată în grija statului – sau a iniţiativelor individuale.

O ingineră pe care am suspectat-o, la început, că ar fi profesoară de română – şi care îşi amână convorbirea pe telefonul mobil ca să îmi răspundă – îmi spune că şi-a chemat prietenii de pe facebook să publice pe conturile lor, de Ziua Culturii Naţionale, versuri de Eminescu. Am fost surprinsă, îmi povesteşte ea, că în 15 iunie, tot la o ceremonie dedicată lui Eminescu, copiii citeau versurile lui Eminescu, neştiindu-le pe de rost. “Noi am crescut cu Eminescu, am trăit cu Eminescu … Mi-ar plăcea ca şi copiii din ziua de astăzi să înveţe să crească cu Eminescu.”

Un bărbat care se grăbeşte îmi spune, totuşi, că i se pare că Ziua Culturii Naţionale e lăsată “un pic în anonimat”, cu prea multe claxoane de maşini în jur. Ar vrea să fie sărbătorită fără festivisme, în armonie, cu versuri semnificative din creaţia lui Eminescu, rostite nu de diletanţi şi alese după criteriul valorii şi al bunului gust.

Un tânăr care nu a auzit de Ziua Culturii Naţionale îmi oferă, binevoitor, alte sugestii: nişte centre de informare pe această temă, flyere distribuite trecătorilor…Să fie zi liberă? Reduceri la cărţi? Da, ar putea fi reduceri la preţul cărţilor, intrare cu reducere la evenimente, muzee, teatru, cinema, la tot ce ţine de cultură… Nu neapărat zi liberă.

Ascult aceste idei şi îmi amintesc de efervescenţa din Noaptea Muzeelor, pe care încerc, în fiecare lună mai, să mi-o explic. Zeci de mii de oameni care se înghesuie, într-o singură noapte, într-un muzeu, pe care îl găsim aproape gol în zilele următoare.
Explicaţia plauzibilă e nevoia de “eveniment”, de senzaţii tari, de ceva ce “se întâmplă”.

Aşa că ce-aţi zice de o “Noapte a Culturii Naţionale”? (fără aluzie, de data aceasta, la sensul sumbru al expresiei, trist ilustrat în această dimineaţă, când primul rezultat al căutării pe google după expresia “Ziua Culturii Naţionale” a fost articolul “Cultura moare de Ziua Culturii Naţionale”, cu referire la încetarea apariţiei revistei “Cultura”, condusă de academicianul Augustin Buzura…)

Chiar dacă nu putem promite că vor fi puse în practică, orice alte sugestii pentru sărbătorirea Zilei Culturii Naţionale vor fi binevenite.

Text/foto: Ioana Bindea