O inimă ca un microfon

„Vocile inimii” e titlul unei cărţi despre radio, scrisă de un ascultător de radio. Un ascultător a cărui inimă are forma unui microfon, după cum spune unul dintre comentatorii volumului. Cartea a apărut în această toamnă la editura bistriţeană Karuna şi cuprinde mărturii şi sonete închinate de Cornel Costea radioului şi vocilor sale.

Articol editat de , 28 decembrie 2015, 15:24

O istorie subiectivă îşi numeşte cartea Cornel Costea, bistriţean de origine, în prezent profesor de geografie la Cluj, pasionat de vocile radioului public – şi de poezie.

”Este o carte care s-a născut în timp, într-un timp îndelungat. Din copilărie ascult Radio România şi, de-a lungul timpului, mai multe voci mi-au rămas în minte şi în suflet..”

Cornel Costea a adunat mărturii ale unor oameni de radio. Pe alţii i-a evocat în sonete, care au luat naştere în diferite momente ale istoriei subiective pe care o strânge între paginile cărţii.

„Un moment tragic a fost acela când Codruţa Aron-Vârtic a plecat dintre noi. Chiar în ziua aceea, impresionat de drama care s-a întâmplat, am compus un poem.. Cred că acesta a fost primul, se întâmpla în 2010”, îşi aminteşte Cornel Costea.

Volumul are patru părţi: prima, In Memoriam, închinată vocilor din eter(n), celor plecaţi; a doua, Nostalgii, despre vocile de ieri; a treia, Lumini, cu voci de azi; a patra, Crâmpeie de suflet, mărturii.

Aproape 60 de sonete pe care Cornel Costea le dedică, într-o carte, radioului public şi vocilor dragi inimii sale.

„Găsesc această calitate a oamenilor care lucrează în radioul public, această sensibilitate, această emoţie pe care reuşesc să o transmită, dincolo de ştirea pe care o dau, de informaţiile pe care le difuzează… Nu pot să văd cum ar fi fost viaţa mea fără radio, fără vocile de la radio. M-au influenţat de-a lungul anilor şi aceasta e formula mea de a le mulţumi pentru că fac parte din viaţa mea.”

Cum ar vrea Cornel Costea să arate radioul pe care îl va asculta tânăra generaţie, reprezentată, acum, de fiul său, în vârstă de 3 ani (care a participat în calitate de observator disciplinat şi atent la interviul nostru):

„Îmi doresc să rămână oameni buni, în toate sensurile posibile, la radio, să vină şi alţii, la fel de buni, sau poate mai buni decât ei, şi să nu devieze de la traseul pe care ar trebui să îl aibă un radio public: să fie, până la urmă, o oază de cultură, în această lume destul de ternă şi de cenuşie în care ne aflăm.”

În fotografie: Cornel Costea şi tânăra generaţie în studioul Radio Cluj

Text/foto: Ioana Bindea