Evadează din Cluj!
Există o clipă dimineața, când lacul verde devine dintr-o dată oglindă. Niciun val, nicio undă, nicio imperfecțiune nu-i tulbură suprafața. E un truc pe care doar lacurile de munte îl știu…. Și trebuie să fii atent. Este ușor de ratat și momentul nu e niciodată același.
Articol editat de , 27 iulie 2015, 06:00
Însă, când se întâmplă, e memorabil: peisajul, practic, se dublează. Versanții incredibil de verzi care se înalță deasupra apei, se desenează dintr-o dată și în jos, într-o nouă perspectivă pe care lacul însuși ți-o oferă pentru a-ți răsplăti răbdarea cu care ai așteptat acest moment. Liniștea groasă e ruptă pe alocuri doar de țipătul solitar al vreunei păsări care, ascunsă în desiș, n-a observat că se întâmplă.
După un timp mai lung sau mai scurt, niciodată același, apa se încrețește din nou, redevenind, privită de departe, suprafața plană, verde, mată, pe care ochiul și mintea să așeze, firesc, pereții împăduriți care mărginesc valea abruptă. Peisajul muntos, de o frumusețe aparte, se proiectează acum doar în sus, obligând privirea să descopere verdele amestecat și intens pe care-l expune cu nerușinare pădurea tânără și deasă ca o jungla amazoniană.
Însă, în ciuda aparenței, pădurea nu e impenetrabilă. Odată ce te-ai apropiat suficient, devine accesibilă, răcoroasă și prietenoasă.
Există chiar și un traseu lejer, marcat, care însoțește lacul pe malul său stâng (cel opus drumului), o alternativă la petrecerile zgomotoase de pe pontoanele motorizate care se plimbă lent pe apă.
Conduși de Grig, gazda noastră desăvârșită, noi am ales, însă, potecile care urcă pieptiș pe pantele abrupte spre promisiunea unei alte perspective. E greu, dar priveliștea imposibil de anticipat care ți se dezvăluie odată ajuns în vârf, deasupra stâncilor abrupte ce străpung pătura moale a copacilor, are darul de a calma instantaneu durerea din mușchi și a-ți umple sufletul de bucurie.
Bucurie pentru imaginea aproape aeriană asupra lacului, mândrie că ai reușit, că faci parte din acel club exclusivist al oamenilor care au văzut aceste lucruri. Iar cupola stadionului Cluj Arena lucind în soare, perfect vizibilă pe vreme bună, reprezintă certitudinea că următoarele povești cu prietenii nu vor fi lipsite de subiecte.
Lacul Tarnița rămâne un loc de poveste la mai puțin de jumătate de oră de Cluj, care știe să-ți ofere o nouă perspectivă de fiecare dată, astfel încât să ai motive să revii, indiferent de câte ori ai fost acolo.
Andrei Huțanu
Nu uitați, Radio Cluj se poate asculta și on line AICI
