Tenis de câmp în scaun cu rotile
Articol editat de , 21 iulie 2015, 14:56
La pensiunea Casa Zânelor din Floreşti, lângă Cluj, are loc în perioada 21-23 iulie, un curs de tenis pentru persoane cu disabilităţi motorii.
Iniţativa cursului de tenis îi aparţinine lui Cătălin Mariş şi prietenilor lui din Italia. Pasionat de sport, Cătalin a avut un accident de motocicletă în urmă cu cinci ani, care l-a imobilizat într-un scaun cu rotile. Locuind în prezent în Italia, şi-a mobilizat prietenii pentru organizarea acestei acţiuni, care se desfaşoară cu ajutorul unor sponsori italieni.
„E destul de greu la început, până înveţi să te mişti în scaunul cu rotile, pentru că acest scaun e un pic mai special făcut, are roţile un pic mai mari şi mai înclinate, pentru a putea sa loveşti mingea şi apoi să te întorci în spatele terenului. Sunt făcute astfel încât să ai o postură cât mai dreaptă, să nu te poată lăsa să cazi nici în faţă, nici în spate. E greu sa începi să loveşti mingea la nivelul corpului, dacă ai mai jucat tenis şi înainte, e greu să mergi înspre minge şi să o loveşti… Când am început, tot timpul aşteptam mingea şi nu puteam s-o lovesc. De aceea, pentru noi, mingea poate să cadă şi de două ori pe teren… La început e un pic greu, dar după aia devine din ce în ce mai uşor şi mai frumos.” (Cătălin Mariş)
Cei zece-cincisprezece cursanţi, oameni cu diverse probleme de mobilitate, sunt din localităţi diferite, din Dej, Bistriţa sau Cluj, dar şi din America. Instructor e un fost tenisman, Paolo Mazzacani. Cătălin spune că e o primă acţiune de genul acesta, şi că doreşte ca ea sa continue.
Tenisul, spune el – la fel ca sportul, în general – te ajută foarte mult să îţi recâştigi autonomia, fizică, dar, mai mult decât orice, pe cea psihică. Pentru că îţi dă un scop şi te ajută să înfrunţi altfel problemele vieţii.
„In primul rand sper să înţeleagă [cursanţii-n.r.] că se poate face sport, şi să ai o viaţă sănătoasă. În mod automat, le măreşte şi autonomia, atât când e vorba de sport, dar mai ales în viaţa de zi cu zi. Pentru că e destul de greu să te mişti în căruciorul ăsta, şi atunci când vezi că poţi să faci lucrul ăsta, cu siguranţă poţi să treci peste o bordură, dacă o vezi în faţă. Îţi măreşte foarte mult autonomia şi, cu siguranţă, te ajută să gândeşti mai bine, mai liber… Îţi lărgeşte orizonturile...” (Cătălin Mariş).
În Italia, Cătălin e implicat în campanii care promovează accesibilizarea spaţiului public pentru persoanele cu disabilităţi motorii. În această privinţă, el apreciază că România e o ţară „foarte inaccesibilă”.
Text/foto: Ioana Bindea
