Promenadele uitate ale Clujului

Cetăţuia reprezintă pentru Cluj una dintre principalele atracţii, în primul rând datorită perspectivei pe care o oferă asupra oraşului.
Potenţialul acestei zone a fost valorificat pentru prima dată de administraţia Clujului în anul 1900 când, în zona vestică a versantului, a fost amenajată o alee pentru plimbările localnicilor.

Cetățuia anului 1900

Articol editat de DSRNetworkAdmin, 28 iunie 2015, 07:00 / actualizat: 29 iunie 2015, 6:26

Cetățuia anului 1900

Promenada a fost gândită în continuarea parcului central al oraşului, amenajat în aceeaşi perioadă. Doi ani mai târziu a fost realizată şi pasarela peste Someş, care facilita accesul spre Cetăţuie.
Istoricul Tudor Sălăgean povesteşte că, după modelul oraşelor occidentale, la începutul secolului XX au fost gândite mai multe zone unde clujenii să se poată relaxa în aer liber.

Promenada din partea de vest a Cetăţuii este legată de reamenajările urbanistice îndreptate către asigurarea unui loazir pentru membrii comunităţii, care au fost realizate în jurul anului 1900. Atunci a fost construit inclusiv podul Elisabeta, denumit astfel în cinstea împărătesei Elisabeta, soţia împăratului Franz Josef, o frumuseţe celebră a epocii. (istoricul Tudor Sălăgean)

Fântână pe Cetățuie

Promenada de pe Cetăţuie mai păstrează pe alocuri aerul epocii în care a fost amenajată. Într-o parte a aleii există şi astăzi ruinele unei fântâni care a fost amenajată la începutul secolului trecut. De

Bustul împărătesei Sisi

asemenea, în partea centrală a promenadei a fost amplasat un bust al împărătesei Sisi – cum mai era numită Elisabeta. Bustul a fost realizat în 1901 în patru exemplare, celelalte statui fiind expuse în Budapesta, Miskolc şi Presov.

Bustul împărătesei Sisi a fost primul monument dedicat unei femei amplasat în spaţiul public clujean. Din păcate, respectiva statuie nu se mai află în locul unde a fost montată iniţial, fiind cel mai probabil demontată în anii de început ai perioadei comuniste, când intreaga zonă a fost regândită. (Tudor Sălăgean)

La sfârşitul secolului XIX – începutul secolului XX Cetăţuia era total diferită faţă de imaginea sub care o cunoaştem noi astăzi. Versantul sudic al dealului era ocupat de cocioabe. În principal comunităţile de rromi şi-au construit aici locuinţe.

Vedere spre Cetățuie

Configuraţia zonei era cu totul alta. Fortificaţia fostă austriacă de pe Cetăţuie nu avea încă o funcţie civilă, nu putea fi vizitată de publicul larg, iar pe versantul cetăţuii erau amplasate o serie întreagă de locuinţe, bordeie de fapt, în care trăia populaţia foarte, foarte săracă a Clujului. (istoricul Tudor Sălăgean)

Chiar dacă era locuită de păturile cele mai sărace ale oraşului, zona nu era periculoasă. În scrierile vremii se precizează că cei care locuiau aici nu reprezentau un pericol pentru siguranţa oraşului.
În aceste condiţii, Cetăţuia a devenit, încă din acea vreme, una dintre spaţiile de plimbare preferate de clujeni.

Promenada oferea, în spiritul epocii, o experienţă interesantă, iar cei care o parcurgeau aveau parte de o perspectivă inedită asupra oraşului Cluj. (Tudor Sălăgean)

În acea vreme, Cetăţuia nu era frecventată doar de clujenii care doreau să facă o plimbare pentru a avea o panoramă asupra oraşului.
La începutul veacului trecut, aici puteau fi găsite şi cele mai ieftine femei de condiţie uşoară ale oraşului. Conform unei mărturii consemnate într-o cronică a Clujului, tinerii din acea perioadă care strângeau câţiva bănuţi aveau de ales dacă merg la film sau apelează la una dintre aceste fete; atât erau de ieftine serviciile pe care le prestau.

Astăzi, promenada amenajată în 1900 este uitată de clujeni.

Vechea promenadă

Majoritatea celor care urcă pe Cetăţuie folosesc scările din partea estică a dealului, recent restaurate şi modernizate.
Vechile amenajări aflate în partea vestică au căzut în paragină şi aproape nimeni nu mai trece pe aici. Alunecările de teren au rupt aleile şi au distrus scările, iar parcurgerea traseului poate reprezenta o mică aventură.

Primăria ar fi dorit să reincludă în circuitele turistice şi această zonă, dar terenul se află în proprietate privată.
În ultimii ani au existat mai multe negocieri pentru preluarea în proprietate publică a spaţiului, dar până acum discuţiile nu au dus la niciun rezultat.
Aşa că locul, aflat cândva în preferinţele clujenilor, va rămâne, cel puţin pentru încă o perioadă, o amintire a celor care îi cunosc povestea.

Alee în paragină

Mihai Miclăuş

Nu uitaţi, Radio Cluj se poate asculta şi online AICI