De la 1 mai la inechităţile crescânde ale lumii de azi

Puţină lume ştie că data, nu ceea ce s-a întâmplat, ci data strictă de 1 mai este legată de un punct, de un reper omniprezent în lumea de atunci, mai ales în Statele Unite ale Americii – este vorba de moving day, adică ziua de scadenţă, ziua tradiţională la care contractele expirau sau erau încheiate, data de la care un muncitor se muta dintr-un loc în altul şi începea o nouă muncă.

Articol editat de , 1 mai 2015, 06:00 / actualizat: 1 mai 2015, 8:57

Demonstraţiile de la care se trage toată această poveste a zilei de 1 mai provin de la faptul că în jurul acestui reper, acestui moving day, au încercat muncitorii americani să organizeze greve pentru ca ziua de lucru de opt ore să fie inclusă în noile contracte de muncă care urmau să fie încheiate după această zi, sau reînnoite la această dată.

Într-adevăr, la 1 mai 1886 federaţia americană a muncii declara o grevă generală pentru a cere opt ore de lucru pe zi.

Mai mult de 350.000 de muncitori de pe întreg cuprinsul Statelor Unite s-au alăturat  grevei, Chicago fiind paralizat, o bombă explodând în piaţa centrală chiar în mijlocul poliţiştilor.

Provocaţi, poliţiştii au început să tragă la întâmplare în mulţime, fiind arestaţi apoi atunci opt lideri ai greviştilor. În absenţa dovezilor au fost totuşi condamnaţi la moarte şi executaţi.

Europenii au recuperat simbolul jertfei muncitorilor americani şi în 1889 Internaţionala oamenilor muncii, adică prima internaţională socialistă, declara 1 mai ziua muncii, steagul roşu fiind numit simbolul sângelui vărsat de martirii clasei muncitoare în bătălia lor pentru drepturi.

Astfel, ziua a fost sărbătorită în întreaga lume încă din 1892.

Dar asta este istorie.

De atunci a trecut mai bine de un secol, socialismul a eşuat lamentabil, iar inechităţile nu doar că au rămas, ci au devenit mai evidente decât oricând.

Un studiu al Naţiunilor Unite din anul 2011 scoate la iveală adevăruri tulburătoare. Trăim într-o lume în care 20% din populaţie se bucură de mai mult de 70% din veniturile totale ale planetei.

Mai mult, 20% din populaţia cea mai bogată a lumii încasează 83% din câştigurile globale, în vreme ce echivanetul populaţiei sărace primeşte doar 1%. Cu toate că sunt semne firave de îmbunătăţire, la actualul ritm de schimbare vor fi necesari aproape 1.000 de ani ca cei mai săraci 1 miliard de oameni să primească 10% din veniturile gobale.

Când vine vorba de copii şi tineri, lucrurile sunt şi mai dramatice. Mai mult de jumătate din populaţia tânără a lumii în care trăim încearcă să se descurce cu mai puţin sau doi dolari (9 RON) pe zi.

Conform studiului ONU, aceste inegalităţi se vor acutiza în anii ce vin, mai ales în Europa de est şi America latină. În acelaşi timp, Forbes anunţa anul trecut că  lumea avea 1.645 de miliardari în dolari, cu o avere combinată de 6,4 trilioane de dolari, de la 793 miliardari câţi erau în 2009, anul de vârf al crizei.

Tot conform Forbes, pe planetă trăiesc 3,3 miliarde de adulţi a căror avere totală combinată nu depăşeşte 7,6 trilioane de dolari. Mai simplu, primii 85 din cei mai bogaţi oameni de pe planetă au aceeaşi avere ca primii…3,5 miliarde din cei mai săraci, luaţi la un loc.

Ce ne arată aceste date triste de mai sus? Că trăim într-o lume unde inegalităţile şi inechităţile de tot felul se amplifică în loc să se estompeze. Nu e de mirare că anul trecut, Papa Francisc a postat pe contul său de Twitter:

Atâta vreme cât problemele celor săraci nu vor fi rezolvate respingând autonomia absolută  pieţelor şi speculaţiilor financiare prin atacarea cauzeleor structurale ale inegalităţii, nu se va găsi nicio soluţie pentu problemele lumii, şi de fapt pentru nicio problemă. Inegalitatea este cauza relelor societăţii.

Mulţi au redistribuit mesajul papal pe conturile lor. Săracii lumii nu l-au putut vedea, însă. Când Dvs, citiţi aceste rânduri, pe laptop, deskto, tablet ori mobil, 1,2 miliarde de oameni nu au acces la electricitate…

Cristian Ivaneş

Nu uitați, Radio Cluj se poate asculta și online, AICI