De vorbă cu psihologul despre bullying
Bullying-ul este un fenomen care poate fi regăsit chiar și în viața adulților, nu doar în rândul copiilor.
Articol editat de Popovici Ioana, 5 noiembrie 2026, 11:35
Ziua Internațională împotriva Violenței și Bullyingului, inclusiv a Cyberbullyingului este marcată joi, 5 noiembrie. Este un moment dedicat conștientizării efectelor pe care violența fizică, verbală și emoțională le au asupra copiilor.
Marcarea acestei zile ne aduce în atenție o întrebare importantă: știm noi, adulții, să recunoaștem bullyingul atunci când îl întâlnim? Cum identificăm semnele și cum putem interveni pentru a-i proteja pe copii?
Discutăm despre aceste aspecte, dar și despre formele mai puțin evidente ale bullyingului cu Alida Muj, psiholog la DGASPC Maramureș:
”Bullying-ul, așa cum știm cu toții, este un comportament intenționat, repetat, care provoacă rău. Provoacă o emoție puternică în ceea ce privește starea de tristețe, de supărare, de frică și mai ales înțelegem faptul că nu avem o stare de bine. Acest comportament repetat îl găsim în rândul copiilor cel mai des, și desigur putem să-l întâlnim chiar și în echipa colegilor de serviciu și noi, ca adulți.
Este foarte important faptul că noi, ca adulți, știm să gestionăm și putem să rezolvăm aceste situații, dar copiii, în funcție de vârsta pe care o au și în funcție de modul în care sunt dezvoltați personal, acele valori de care ei au nevoie să fie structurați, s-ar putea să nu-i ajute să poată să facă față unor situații.
Bullying-ul are câteva categorii. Unul dintre ele este bullying-ul verbal, acele cuvinte jignitoare pe care le putem adresa, acele etichete. Practic, prin intermediul limbajului aducem critici, aducem ironii, sarcasm sau alte forme de agresivitate verbală. Apoi este vorba despre agresivitatea fizică, acele ghionturi, împingeri sau chiar lovituri care se întâmplă în rândul copiilor, în funcție de vârsta pe care o au. Vorbim și despre un bullying emoțional pe care l-aș asocia și cu cel social, pentru că atunci când un copil este agresat emoțional în repetate rânduri, clar imunitatea lui psihologică scade și mai ales cel mai probabil rostul este ca să fie exclus din grup.
De aceea întâlnim și situații asociate, o să vă explic imediat și despre cyberbullying-ul, care este un fenomen apărut recent, în mediul virtual. Nu este deloc de neglijat faptul că sunt multe situații în care bullyingul poate fi să fie ascuns, atât emoțional cât și social, cât și ascuns. Le-am numit în aceeași categorie, dar le-am putea separa puțin, pentru că o ironie aruncată la întâmplare și să argumentăm: am glumit. Întotdeauna știm cu toții că într-o glumă există și un gram de adevăr și în fața unui copil care poate că este mai puțin dezvoltat emoțional sau este vulnerabil, aceste efecte pot să aibă o bătaie lungă.
Cyberbullying-ul este o formă a societății moderne, dacă putem să extindem așa această zonă. De altfel, tot despre comunicare este vorba, tot despre modul în care nu știm să avem grijă de ceilalți și rănim foarte ușor. Tocmai de aceea aș vrea să subliniez faptul că bullying-ul nu înseamnă că l-am ironizat pe colegul meu odată sau, nu știu, din greșeală sau dintr-o situație de furie l-am agresat, nu înseamnă că este bullying. Acest comportament e nevoie să fie înțeles că este repetat zilnic, săptămânal, până când ajunge pe o perioadă mai lungă, încât victima este deja într-o situație afectată.
Ioana Popovici: Prin natura meseriei dumneavoastră, precis v-ați lovit de diferite cazuri de bullying, dar au existat situații în care agresorul și-a recunoscut fapta și a încetat să mai facă bullying?
”Da, au fost foarte multe situații. Aceste aspecte se lucrează și în școli de multă vreme. Există un lanț al educației psihopedagogice în școli, Asistența psihopedagogică are la bază consilierul școlar, care poate să lucreze atât individual cât și la nivel de grup. La nivel de grup, în ateliere, în workshop-uri, să știți că foarte mulți copii descoperă rolul pe care îl au în viața colegului său și prin acele jocuri, activități sau chiar exerciții de conștientizare, într-adevăr ajung să conștientizeze.
Au fost situații în care am întâlnit părinți care au apelat pentru că copilul lor este într-o situație de a fi agresor și își dorește să-l ajute. Au fost părinți care au înțeles că dacă conștientizează că copilul lor este în rol de agresor, nu este nevoie să-l pună la zid, să-l certe, să-l judece aspru, ci este nevoie să-i spună că da, a fost o situație care nu l-a avantajat ca și imagine, nu-l reprezintă acest rol și hai să vedem unde ne-am pierdut, ce avem de făcut în echipă.
E foarte importantă această conștientizare, aceste campanii pe care le face societatea, pentru că, cu cât se vorbește mai des, mai mult și în diferite forme despre aceste lucruri, cred că fiecare face câte un click, așa să vorbim în termenul tinerilor. Și click-ul, e nevoie să fie făcut din nucleul familiei. Dacă un părinte este conștient de faptul că critică des, își etichetează propriul copil, îl ironizează, îi verbalizează agresiv, îi dezvoltă acel grăunte de rușine, îi pune sămânța vinovăției în mintea lui, în sufletul lui și mai ales este lipsit de afecțiune, se întâmplă ca efectele să se transforme în altceva decât educație cu blândețe”.
Ziua Internațională împotriva Violenței și Bullyingului, inclusiv a Cyberbullyingului este marcată anual în prima zi de joi din luna noiembrie, fiind o inițiativă proclamată de statele membre UNESCO în anul 2019.
Ioana Popovici
Radio Sighet poate fi ascultat online, AICI!
