Frontierele Imperiului Roman discutate la Cluj
Articol editat de , 11 martie 2015, 15:20
Includerea în patrimoniul UNESCO a unor porţiuni din fostele frontiere fortificate ale Imperiului Roman (limes) e tema conferinţei pe care o prezintă la Cluj prof.dr.Sebastian Sommer de la Universitatea din Bamberg, coordonator al Comisiei Limes-ului din Germania. Conferinţa “Expanding the UNESCO-WHS: Frontiers of the Roman Empire” are loc miercuri, 11 martie, la ora 16.00, la Bastionul Croitorilor, bucurându-se astfel de găzduirea Primăriei şi a Consiliului local Cluj. Miza dezbaterilor pe această tema e una de maximă importanţă, potrivit reprezentanţilor Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei, care a organizat evenimentul.
Scopul final al documentării monumentelor romane din Dacia şi al includerii acestora în patrimoniul UNESCO e punerea lor în valoare, în beneficiul publicului larg, explică Felix Marcu, arheolog la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj.
În prezent, singurele monumente de la graniţa Imperiului Roman incluse în patrimoniul UNESCO sunt cele din Germania şi Anglia, dar toate celelalte ţări care au pe teritoriul lor porţiuni de limes au făcut progrese în demersurile pentru obţinerea aceluiaşi statut. România stă cel mai rău la acest capitol, deşi graniţa romană a Daciei e cel mai lung sector de limes din Europa, măsurând peste 1.000 de kilometri.
La sfârşitul anului 2014, Ministerul Culturii demara Programul Naţional “Limes” pentru inventarierea şi cercetarea arheologică a frontierei Imperiului Roman de pe teritoriul României. Comisia Limesului va începe să funcţioneze în această primăvară, spune arheologul Felix Marcu, membru al comisiei.
“Monumentele care compun limes-ul la noi, dar şi în alte părţi, constau în fortificaţii, deci castre. De exemplu, în judeţul Cluj, există, chiar pe limes, castrul de la Bologa; în apropiere, castrul legionar de la Turda, cel de la Gilău şi cel de la Căşei. Mult mai multe castre se află în judeţul Sălaj, cel mai important fiind cel de la Porolissum. În judeţul Bistriţa-Năsăud avem castrul la Ilişua. Pe marginea vestică a Carpaţilor Orientali, limes-ul coboară de la Orheiu Bistriţei înspre Călugăreni, Sânpaul, ajunge până în zona Braşovului, iar după aceea coboară pe Olt. În faţa acestor castre, la aproximativ 5 km, alte monumente importante care compun limes-ul şi fac part, de fapt, din acelaşi monument sunt turnurile – nişte turnuri de observaţie şi castre de mai mici dimensiuni, de multe ori cu fortificaţii liniare care blocau văile sau chiar erau construite pe coama dealurilor, cum sunt valurile de pământ, uneori chiar ziduri, cu şanţuri în faţă. Exact ca în Britania, cum e valul lui Hadrian din Britania, sau din Germania, unde sunt alte exemple. Este un limes artificial absolut spectaculos şi în România, deocamdată neexploatat, sau exploatat prea puţin”, explică arheologul Felix Marcu.
Limes-ul de pe teritoriul României străbate Transilvania, Oltenia şi o mică parte din Banat şi Muntenia. El a fost împărţit în trei sectoare, de care răspund trei muzee naţionale: Muzeul Naţional de Istorie a României din Bucureşti, Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni din Sfântu Gheorghe şi Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj.
Pe lângă experienţa germană în domeniul includerii limes-ului în patrmoniul UNESCO, prof.dr.Sebastian Sommer, inspector-şef al Monumentelor Arheologice din Bavaria, le-a împărtăşit studenţilor clujeni aspecte din experienţa germană în domeniul protejării monumentelor. O experienţă din care specialiştii sunt de acord că România ar avea de învăţat, pentru că, deşi are o lege a patrimoniului din anul 2000, monumentele ei sunt protejate doar parţial, într-un sistem centralizat.
Ioana Bindea
