Europa şi semnele timpului
Referindu-se la primul război mondial, generalul francez Hubert Lyautey, rezident general al Franței în Maroc, declara: „Sunt complet nebuni! Un război între europeni înseamnă un război civil, cea mai monumentală tâmpenie pe care lumea a făcut-o vreodată”. Desigur, astăzi Europa nu se află în vâltoarea unui război mondial, ca la începutul secolului al 20-lea. Însă nimeni nu este atât de naiv să nu observe cu îngrijorare norii plumburii ai incertitudinii, după atâtea decenii de prosperitate şi bunăstare, cel puţin în apusul continentului.
Articol editat de , 17 februarie 2015, 10:33 / actualizat: 20 februarie 2015, 16:51
La la sfârşitul ultimului război mondial, occidentul vedea provocarea viitorului previzibil în comunismul lui Stalin, iar Europa s-a împărţit rapid în liberă versus cea ocupată de sovietici. Nimeni nu bănuia atunci că pericolul letal urmă să vină în cele din urmă din altă parte, şi că Uniunea Sovietică nu va rezista oricum propriilor sale contradicţii. Astăzi Rusia lui Putin se străduieşte să refacă prin forţă o nouă ordine mondială, înăsprind relaţii şi aşa tensionate cu un occident ameţit de criză şi de începutul de apus al stelei sale.
Putin merge azi la Budapesta în calitate de sponsor al iliberalismului lui Viktor Orban, generând proteste, e drept, tot mai palide, ale societăţii civile maghiare, anesteziate de frig şi demoralizare. Politica populistă a primului ministru maghiar are nevoie dispertă de sprijinul Rusiei, motiv pentru care Budapesta este pe cale să se abandoneze energetic fostului frate de la răsărit. În fond ce doreşte Orban de la Putin şi de la vizita acestuia, la atât de scurtă vreme după ce doamna Merkel a discutat cu primul ministru ungar pe malurile cenuşii ale Dunării? Răspunsul este simplu: bani. Una din componentele populismului lui Orban este ieftinirea utilităţilor pentru consumatorul maghiar, lucru care s-a întâmplat deja în câteva etape. Pentru asta Orban are nevoie de un preţ şi mai politic al gazelor ruseşti livrate Ungariei. În 2013 România plătea Gazprom în jur de 430 de dolari pentru mia de metri cubi , Polonia 520, iar Ungaria doar 380. Acum domnul Orban doreşte un preţ şi mai mic, cât mai mic, pentru a putea spera să se mai bucure de sprijin popular, oricum tot mai şubred şi incert. Şi atunci mituirea populaţiei este unica metodă de a mai spera realist ca asta să se mai întâmple.
Ce doreşte Rusia? Federaţia Rusă lucrează prin intermediul mai multor reprezentanţi din statele Europei centrale pentru a lansa procesul de destabilizare a sistemului politic al Uniunii Europene în cadrul proiectului “Primavara rusă”, prevazut pentru primavara anului 2015. Cel puţin aceasta este concluzia expertilor de la Center for Eurasian Strategic Intelligence, un think thank cu sediul la Londra, infiinţat în anul 2014, şi care urmăreste politica expansionistă a Rusiei in Europa de Est şi Asia Centrală. Poate că nu întâmplător preşedintele Parlamentului ungar, László Kövér, afirma de curând ca ţara sa ar putea revizui statutul Ungariei de membru al Uniunii Europene, deoarece Bruxellesul îşi “dicteaza” termenii în faţa Budapestei.
Într-o astfel de Europă, unde Rusia îşi arată colţii în Ucraina, încălcând nonşalant tratate şi acorduri, cuvintele de început de secol 20 ale generalului Lyautey sunt cu atât mai actuale şi dureoase. Imperativul acestui timp nu este şi nu va fi niciodată un război civil european, fie el şi o combinaţie de război rece cu unul fierbinte în Ucraina. Ameninţarea comună acum a devenit ceea ce nu anticipa nici Churchill, nici Stalin cu mai mult de jumătate de veac în urmă. Anume, islamismul şi terorismul acestuia, aiurea, dar mai ales în Europa. ISIS nu va putea fi înfrânt nici în Libia, nici în Irak sau Siria doar de câteva state sau o coaliţie firavă pro-occidentală. O Europă unită, în cooperare cu o Rusie fără puseuri imperiale şi belicoase, este unica şansă ca generaţiile viitoare de francezi, germani sau ruşi să nu regrete cândva că liderii din aceşti ani n-au fost capabili să vadă pădurea din cauza copacilor.
Cristian Ivaneş
