Cartea de weekend: „Seniorul Corneliu Coposu”

La sfârşitul anului trecut, a apărut volumul „Seniorul Corneliu Coposu” care încununa sărbătorirea celor 100 de ani care au trecut de la naşterea regretatului om politic. Cartea a fost lansată zilele trecute şi la Cluj. Cum este structurat volumul, de ce merită să-l parcurgem am încercat să aflăm de la scriitorul şi jurnalistul Tudor Călin Zarojanu care, împreună cu Cristian Fulger, este editorul acestei cărţi dedicate memoriei lui Corneliu Coposu.

Articol editat de DSRNetworkAdmin, 24 ianuarie 2015, 18:27

„Volumul a fost gândit în contextul Centenarului Coposu care s-a desfăşurat de-a lungul anului trecut. Încă din urmă cu vreo trei ani, împreună cu celălalt co-autor, co-editor, Cristian Fulger, nepotul lui Corneliu Coposu – e rezident de vreo 30 de ani în Germania şi probabil de asta s-a obişnuit să proiecteze lucrurile cu mult timp înainte – ne-am gândit ce să facem pentru Centenar şi am vrut ca această carte să fie, dacă nu e prea pretenţios spus, ca un fel de finis coronat opus. Aşa s-a şi nimerit, să apară la sfârşitul anului trecut. Am structurat volumul de la bun început în două părţi, şi anume: partea a doua este, practic, ediţia a treia a biografiei scrise de mine, „Viaţa lui Corneliu Coposu”, cu adăugiri, iar partea întâi, care a devenit foarte interesantă, conţine contribuţii ale unui număr destul de mare de persoanlităţi, aproape 30, care au ţinut să spună câte ceva despre Corneliu Coposu. Unii dintre ei au depănat amintiri, alţii au realizat adevărate studii pe anumite dimensiuni ale personalităţii lui Corneliu Coposu. De exemplu, avem un studiu foarte interesant scris de politologul Dan Pavel referitor la opera politică a lui Corneliu Coposu, avem un studiu interesant făcut de Paul Lăzărescu, o comparaţie Carandino – Coposu în activitatea lor jurnalistică, pentru că puţină lume ştie că, înainte de a intra în acel vârtej al vieţii lui prin puşcăriile comuniste, Corneliu Coposu a fost jurnalist, chiar un jurnalist foarte bun, aş zice eu. Există în volum texte semnate de personalităţi foarte diverse, cartea începe cu cuvântul Majestăţii Sale Regele Mihai, şi, ca un arc peste timp, avem un fragment din lucrarea care a câştigat prima ediţie a concursului de eseuri despre Senior, dedicat elevilor, concurs organizat de Fundaţia Coposu şi care a reprezentat pentru noi o foarte frumoasă surpriză, pentru că tinerii, pur şi simplu documentându-se, au ajuns să-l cunoască pe Corneliu Coposu, dar să cunoască şi realitatea puşcăriilor comuniste, şi comunismul în sine, despre care nu prea li se vorbise…”

Dialogul a ajuns şi la biografia Corneliu Coposu, semnată de Tudor Călin Zarojanu, un text care s-a vrut a fi cât mai obiectiv.

„Aşa am încercat să fie. Prima ediţie a fost chiar complet lipsită de orice comentariu, pentru că la ideea de atunci a lui Alex Ştefănescu, cel care a editat prima versiune a cărţii, în 1996, când se împlinea un an de la dispariţia Seniorului, am vrut nu să spunem noi păreri despre cât de frumos, moral, despre cât de dârz era Corneliu Coposu, ci să povestim viaţa lui aşa cum a fost. Atunci se ştiau despre el câteva lucruri generice, ca să nu mai spun că mai erau încă unii care credeau că a mâncat caviar cu polonicul la Paris, aşa cum a încercat să impună – şi parţial a reuşit – propaganda anilor 90. În contrapondere la asta, am avut acces din fericire la Arhivele Securităţii, la dosarul lui Corneliu Coposu – vorbim despre nişte dosare care puse unele peste altele cred că depăşesc un metru şi jumătate, vorbim despre 45 de ani de urmărire, pentru că, după ce a ieşit din puşcărie, el a fost permanent filat, ultima chemare la Securitate s-a petrecut în decembrie 1989… Toate aceste lucruri sunt atât de pline de conţinut încât chiar nu merita să mai spun eu ceva pe lângă ele. Cu toate acestea, la următoarele două ediţii am adăugat, hai să nu spun comentarii, ci un fel de sinteze, de sublinieri ale anumitor lucruri care m-am gândit că poate nu ies suficient de bine în evidenţă.”

L-am rugat pe Tudor Călin Zarojanu să-i îndemne pe ascultătorii şi cititorii noştri să parcurgă această carte.

„Îndemnul îl adresez din toată inima şi pornesc nu numai de la faptul că Seniorul a fost un om de o calitate cu totul ieşită din comun, cu care am avut norocul să fim contemporani, dar n-am prea profitat de acest noroc… Pornesc nu numai de la faptul că a fost un un exemplu de civilitate şi de spirit creştin şi de atitudine, ci şi de la constatarea simplă că a fost un om absolut normal, cum se va vedea din carte, un om plin de umor, printre altele… Este un lucru care se ştie mai puţin, pentru că, sigur, figura lui publică în acei câţiva ani de după Revoluţie, figura de la televizor, atât cât ajungea el la televizor, era a unui om ajuns la o vârstă, după multă suferinţă, care nu prea îţi inspira veselie. Şi totuşi era un om foarte vesel. În afară de acestea, însă, ceea ce vreau să subliniez, şi pe asta se bazează îndemnul meu către cititori, este faptul că noi am încercat, cu ajutorul celor care au contribuit cu texte la această carte, să relevăm atât personalitatea omului Corneliu Coposu, cât şi – sau mai ales – opera lui. Pentru că el a lăsat în urmă o operă politică şi jurnalistică. Corneliu Coposu a fost un om cu o viziune politică extraordinară… Nu mai spun că era un om de o cultură ieşită din comun. Nu vorbea despre lucruri de care auzise, ci despre nişte lucruri pe care le citise, le studiase cu foarte multă aplecare. Toate aceste aspecte de care am vorbit, dar şi multe altele, despre care nu avem acum timp să discutăm, se regăsesc în această carte.”

Dan Moşoiu