Şcoală gratuită, dar pe bani

Învăţământul de stat este gratuit, dar costă între 200 şi 1.000 de lei pe an, potrivit comitetelor de părinţi din Sălaj.
Uniformele, rechizitele, culegerile şi cărţile, altele decât manualele, au preţuri care pot afecta serios bugetul unor familii cu venituri modeste.

Articol editat de , 14 ianuarie 2015, 07:00 / actualizat: 14 ianuarie 2015, 15:58

Un copil care intră în clasa 1 are nevoie de următoarele rechizite: un penar, care costă de la 15 lei până la 49 lei, un ghiozdan de la preţul de 25 până în jur la 100 de lei, acuarele, preţul variază de la 2, 50 la 7, 50 lei, preţul caietelor este de la 0,80 de bani la 1,30, stilouri, creioane colorate. (vânzătoare)

Părinţii admit că nu sunt obligaţi să cumpere anumite cărţi, dar spun că o fac pentru a nu-şi pune copiii într-o situaţie delicată.

Rişti să se uite ceilalţi părinţi urât la tine şi nu ai vrea nici ca, copilul tău să fie văzut altfel decât colegii lui. Şi în plus dacă aşa este sistemul şi este nevoie de contribuţia părinţilor, deşi se spune că învăţământul este gratuit nu avem ce face deât să contribuim la bunăstarea copiilor noştri. (părinte)

Autorităţile şcolare atrag atenţia că fondul clasei este ilegal, dar cu toate acestea este achitat în majoritatea liceelor şi şcolilor generale sălăjene.

Cât ne costă să ţinem un copil în şcoală, aflăm miercuri, 14 ianuarie, la Subiectul Zilei.

Redacția

…………………………………………………………………………………………………………………………………..

Satu Mare

Şase sute de copii sărmani din judeţul Satu Mare merg la şcoală cu ghiozdane şi rechizite primite din Germania datorită donaţiei făcute de partenerii din această ţară ai Organizaţiei Caritas.

Denumită „Ghiozane cu zâmbete”, acţiunea reprezintă deja o tradiţie pentru Caritas Satu Mare şi partenerii din Germania, care au grijă de copiii din clasele I-IV ce provin din familii fără posibilităţi materiale, iar la începutul fiecărui an şcolar, cel puţin 500 de copii sărmani aflaţi în evidenţele Organizaţiei Caritas primesc ghiozdane şi rechizite din Germania.

Anul trecut, cele 600 de ghiozdane au ajuns la copii din Turulung, Carei, Acâş şi Beltiug. Gyorgy Brigitta, purtătoarea de cuvânt a Caritas Satu Mare afirmă că în medie, fiecare ghiozdan costă 30 de euro, la care se adaugă încă aproximativ 100 de euro, costul rechizitelor primite de fiecare copil.

Stela Tudor

……………………………………………………………………………………………………………………………………….

Bistrița Năsăud

Unul dintre capitolele de cheltuieli pe care le au părinţii într-un an şcolar poate fi necesitatea asigurării elevului cu manuale scolare aflate în bună stare, sau, în unele cazuri, să suplineasca întârzierea cu care le sunt furnizate manualele elevilor, cum s-a întâmplat în acest an şcolar în cazul claselor mici. De asemenea, constituirea aşa-zisului “fond al clasei” este împovărător pentru familiile paupere.

Manualele şcolare sunt transmisibile pe parcursul a circa patru ani şi, de multe ori, după un an sau doi de utilizare, acestea se uzează.

Acelaşi manual care se editează în primul an şi este repartizat elevilor, trebuie reeditat, într-un tiraj de cca 5 la sută şi în anul a doilea şi, nu ştiu exact, să zicem 15 la sută în anul următor şi aşa merg cam patru ani. După aceea ar trebui ca toţi elevii să primească manuale şcolare noi. Din păcate, întâmpinăm greutăţi din partea ministerului şi mai ales în cazurile în care trebuie editate manuale într-un tiraj mai mic. Într-adevăr, parinţii mai trebuie să cumpere manuale noi, în unele cazuri (Balasz Deneş, inspector general adjunct).

După mulţi ani în care constituirea fondului clasei a generat discuţii interminabile, s-a instituit practica protrivit căreia părinţii îşi constituie o asociaţie care colectează fonduri pentru asigurarea unor activităţi ale elevilor pe parcursul anului şcolar.

Balasz Deneş spune că nici un părinte nu este obligat să contribuie la acest fond şi că, în ultima vreme, sunt tot mai dese cazurile în care elevii care provin din familii paupere sunt ajutaţi din acest fond al clasei.

Nici un cadru didactic nu are voie să colecteze bani de la elevi. Din moment ce se organizează asociaţia părinţilor în şcoală, acolo intră cei care s-au înscris. Cei care nu doresc, nu intră în ea şi-atunci nu participă cu fonduri. Într-adevăr, nu  este bine, că un copil participă la o excursie şi altul nu, din cauza situaţiei materiale a părinţilor, dar, am auzit de la unii preşedinţi ai acestor asociaţii că ei şi pentru aceasta adună acele fonduri, ca să ajute acele familii unde situaţia materială este mai precară (Balasz Deneş, inspector general adjunct).

Balasz Deneş mai crede că aceste contribuţii la fondul clasei nu pot fi invocate de părinţi pentru motivarea abandonului şcolar al copiilor lor.

Florin Săsărman