„Cea mai monumentală tâmpenie pe care lumea a făcut-o vreodată”
Ziua de 11 a lunii a unsprezecea, 1918. După patru ani de război, la cinci dimineaţa, francezii şi germanii semnează armistiţiul întru-un vagon de tren staţionat la Compiegne, în Franţa. De la ora 11, Primul Război Mondial urma, în sfârşit, să se termine. Lăsa în urmă 13 milioane de soldaţi morţi de ambele părţi şi multe alte milioane de civili ucişi de şrapnel, gloanţe sau boli. Nebunia a mers însă până în utlima cilipă şi chiar dincolo de ea. Din cauza ordinelor confuze şi a încercărilor unor ofiţeri iresponsabili de a se evidenţia în ultimul moment, în acele saşe ore infernale (de la cinci dimineaţa până la 11), după ce totul fusese încheiat şi semnat, au murit degeaba aproape 3.000 de soldaţi şi au fost răniţi alte peste 6.000. George Lawrence Price este considerat ultimul soldat ucis (cu un glonte german în frunte), la ora 10.59 fix.
Articol editat de , 11 noiembrie 2014, 11:37 / actualizat: 11 noiembrie 2014, 14:56
Primul Război Mondial a fost diferit faţă e toate războaiele de până atunci. Indistrializarea rapidă a lumii occidentale, teatrul principal al acestui război civil european, a făcut ca tehnologia uciderii să cunoască şi ea noi vărfuri ale desăvârşirii. Acum s-au folosit pentru prima data arme de distrugere în masă, folsindu-se calcule precise câţi oameni pot fi omorâţi în cât timp cu o a anume cantitate de gaz, pe bază de clor, ţinând cont de direcţia vântului şi alţi parametri calculabili şi identificabili ştiinţific. Dezumanizarea deschidea noi caverne ale tenebrelor umane, viaţa devenind un apendice al demenţei de zi cu zi. A fost de fapt un punct de cotitură al istoriei umanităţii. Nimic, nici măcar războiul, suferinţa şi moartea nu urmau să fie la fel. Toate se vor banaliza şi vor devni de un firesc dement în anii ce aveau să vină. În final, Marele Război a fost al doilea conflict pe lista celor mai sângeroase războaie din toată istoria de până atunci, după Rebeliunea de la Taiping. Avea să fie depăşit ca cifre, dar nu ca spirit, doar de următorul război mondial. Generalul Lyautey, rezident general al Franței în Maroc, declara: „Sunt complet nebuni! Un război între europeni înseamnă un război civil, cea mai monumentală tâmpenie pe care lumea a făcut-o vreodată”.
Au trecut 96 de ani. Gândul zboară la istoria scursă de atunci peste noi. Oameni inteligenţi, absolvenţi ai unor universităţi de prestigiu, sau indivizi fără strop de educaţie, au continuat să fie instigatori ai războaielor de tot felul ori părtaşi la crime terifiante. Viaţa umana, cântata şi deificată de poeţi şi filozofi, s-a devalorizat până la trivializare. Ca atunci, la început de secol 20, şi azi sunt atât de mulţi “nebuni complet”, ale căror politici se înscriu în termenii generalului Lyautey. Semn trist că istoria nu cunoaşte învăţăminte, ci doar precedente.
Cristian Ivaneş
