Când oamenii buni aleg să facă
Vinerea trecută, o lume întreagă a aşteptat cu sufletul la gură decernarea Premiului Nobel pentru pace, în cărţi fiind atât personalităţi marcante cât şi oameni semi-necunoscuţi ori necunoscuţi întru totul publicului de la noi.
Articol editat de , 14 octombrie 2014, 15:11 / actualizat: 5 februarie 2015, 20:42
Printr-o succesiune cel puţin interesantă a recunoaşterii importanţei luptei sale, Parlamentul European a găsit cu cale să decerneze în 2013, Premiul Saharov pentru libertatea de gândire, lui Malala Yousafzai , o adolescentă din Pakistan, împuşcată în cap de talibani pentru militantismul său legat de apărarea dreptului tinerelor din ţara sa la învăţătură şi educaţie. Apoi, anul acesta, Comitetul Nobel din cadrul Academiei regale de ştiinţe din Suedia a decis ca Premiul Nobel pentru pace să fie acordat lui Malala Zousafzai şi indianului Kailash Satyarthi, care în 1989 a abandonat cariera de inginer şi s-a dedicat exclusiv activismului pentru combaterea sclaviei copiilor şi exploatării lor. Dl. Satyarthi are 60 de ani.
Aşadar, o fată din Pakistan de 17 ani şi un veteran indian pentru drepturile copiilor. Lăsând la o parte considerente ale corectitudinii politice, destul de străvezii în decizia Comitetului Nobel (cei doi vin din ţări rivale, sunt de sexe şi religii diferite – ea musulmană, el hindus), Malala şi Kailash reprezintă, în esenţă, două aspect ale aceluiaşi crez. Drepturile copiilor şi ale tinerilor sunt o pre-condiţie esenţială a dezvoltării paşnice a oricărei societăţi, a apreciat Comitetul, iar în zonele afectate de conflicte, abuzurile împotriva copiilor duc, inevitabil, la continuarea violenţei, generaţie după generaţie.
Într-adevăr, personalitatea câştigătorilor Premiului Nobel pentru pace de anul acesta ne oferă prilej de reflecţie, poate mai mult decât anii trecuţi. O fetiţă cu conştiinţa vie ţine piept unui sistem criminal, arătând lumii hidoşenia lui, inclusiv devoalând partea sa mai puţin cunoscută Occidentului. Anume, împiedicarea accesului tinerelor la educaţie, la cultură, şi, în cele din urmă, la libertate. De ce? Deoarece cultura nu este altceva decât drumul către libertate, cum scria cândva, Sergiu Celibidache. Doar educaţia şi cultura pot fi arme eficiente împotriva oricărei forme de tiranie, inclusiv religioasă.
Şi mai este un aspect care merită evidenţiat. Malala şi Kailash au ales lupta paşnică împotriva unor forţe violente, aparent covârşitoare. Fireşte, atât talibanii cât şi traficanţii de copii din India sunt încă acolo. Nimeni, de unul singur, nu-i poate probabil învinge. Dar asta nu înseamnă niciun moment că soluţia pentru oamenii de bună credinţă este resemnarea şi blazarea. Înainte încă de Ghandi, un filozof irlandez, Edmund Burke, scria că singurul lucru necesar pentru triumful răului, este ca oamenii buni să nu facă nimic…
Cristian Ivaneş
