Istoria recentă şi prezentul hipertehnologiilor la FITO (ziua a 4-a)
Unanim apreciat aseară, aici la Oradea, spectacolul Teatrului Naţional Cluj, înscris în competiţia Festivalului de Teatru Scurt, Amalia respiră adânc de Alina Nelega, confirmă valoarea unui text care vorbeşte despre istoria noastră recentă, prin istoria mică a personajului Amalia. Pentru actriţa Anca Hanu, interpreta rolului titular, acesta e un rol într-o piesă istorică.
Articol editat de , 25 septembrie 2014, 13:11
Eu aveam opt ani la Revoluţie şi tot ce ştiu şi ce îmi amintesc e că nu îmi era frică. Şuierau gloanţele la fereastră, noi stăteam într-un cartier relativ liniştit în Braşov, şi lumea spunea că în cimitirul din aporpiere se ascundeau soldaţii, sau ce-or fi fost. Când am lucrat la piesă chiar mă întrebam, dacă e drept să fac asta, eu care nu am trăit acele momente, să spun o istorie atât de sensilbilă…
Calitatea interpetării i-a adus Ancăi Hanu selecţia în Festivalul Naţional de Teatru de la Bucureşti şi îi dă speranţe pentru un premiu, aici, la Oradea.De anul acesta FITO e festival internaţional. Am văzut aseară un prim spectacol invitat din Belgia. 100 % conceptual, System failure pune în discuţie raportul nostru cu tehnologiile, după cum explică cele două coregrafe, Louise Baduel şi Leslie Mannes:
La început ideea a fost să explorăm raportul omului cu tehnologiile, într-o lume în care acestea ocupă din ce în ce mai mult loc, şi să propunem o privire puţin distanţată asupra subiectului, să analizăm conexiunea cu maşinile şi tehnologia omiprezentă în vieţile noastre. Am folosit în spectacol scenotehnica din teatru, pentru că şi teatrul e o maşinărie. Corpurile performerilor sunt statice, tocmai pentru că au aceeaşi importanţă ca tehnnologia din scenă, de care sunt dependenţi. E aşadar o privire asupra dependenţei negative a omului de maşini, dar în acelaşi timp o tratăm cu umor. Nu putem exclude tehnologia din vieţile noastre, trăim cu ea şi cu evoluţia ei.
Patru performeri controlaţi de calculator, administrează căderea sistemului informatic, intrat în rutina de autodistrugere. Tehnologia la dispoziţie e scenotehnica teatrului, proiecţii video, sunet procesat, maşini de fum, masa de mixaj.. Intenţionat minimalist, System failure se joacă cu spectatorii, deveniţi obiectul experimentului tehnologic.
Când deschidem al patrulea perete ne trezim în contact direct cu spectatorii, care devin cel mai important personaj din spectacol. Iar misiunea noastră este să creăm acest spectacol pentru voi şi să vă decoperim în final.(coregrafele şi regizoarele Louise Baduel şi Leslie Mannes)
La aplauze, pe fundalul scenei, calculatorul proiectează un text manifest care afirmă nevoia societăţii de cultură, şi deprul artiştilor la expresie. System failure oferă o veritabilă abordare conceptuală a temei, în care angajamentul social al artei şi artiştilor le asigură apartenenţa la societate.
Oana Cristea Grigorescu
