Prima pagină » Cultural » TRANSCEND: fagurele, lumina și memoria Bizanțului în expoziţia lui Florin Olari

TRANSCEND: fagurele, lumina și memoria Bizanțului în expoziţia lui Florin Olari

Expoziția propune un parcurs de la întuneric și fragmentare către lumină și echilibru.

Articol editat de cristina.rusu, 17 septembrie 2026, 13:54

Figuri desprinse din pictura bizantină, câmpuri abstracte de culoare și suprafețe alcătuite din faguri de miere se întâlnesc la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca în expoziția „TRANSCEND” a artistului Florin Olari.

Deschisă până în 4 octombrie, expoziția reunește picturi şi instalații într-un proiect construit în jurul transformării: trecerea de la suferință și fragmentare către lumină, echilibru și purificare.

Titlul pornește de la verbul englezesc „to transcend” – a depăși, a trece dincolo. În lucrările expuse, această idee nu este ilustrată printr-o poveste liniară, ci prin schimbări de materie și atmosferă. Suprafețele întunecate, dense și puternic texturate lasă treptat locul unor zone diafane sau incandescente. Negrul, brunul și verdele adânc sunt străpunse de galben, roșu și auriu, iar forma recognoscibilă apare uneori doar parțial, înainte de a se dizolva din nou în culoare.

O parte dintre compoziții păstrează personaje și gesturi ușor de recunoscut din iconografia bizantină. Acestea nu sunt însă prezentate ca icoane în sensul lor liturgic, ci intră într-un limbaj plastic actual: siluetele se prelungesc în câmpuri abstracte, contururile sunt întrerupte, iar motivele figurative coexistă cu urme, straturi și aglomerări cromatice. Memoria artei sacre rămâne prezentă, dar este folosită ca punct de plecare pentru un studiu despre fragilitate, suferință și posibilitatea depășirii lor.

„În lucrările care sunt în această expoziție regăsim figurativul bizantin, interpretat într-un mod care respectă canoanele, dar care, totuși, se integrează impecabil în compozițiile abstracte”, a remarcat Hermina Csata, președinta Uniunii Artiștilor Plastici – Filiala Cluj-Napoca, la vernisaj.

În opinia sa, Florin Olari aduce spiritul bizantin mai aproape de publicul contemporan, fără să renunțe la rigoarea care i-a format practica artistică.

Elementul care revine cel mai insistent este fagurele. Uneori apare ca desen geometric integrat în suprafața pictată, alteori devine materie propriu-zisă: bucăți de ceară, cu nuanțe de la auriu la brun și negru, sunt reunite într-o instalație care poate fi privită și atinsă. Repetiția celulelor hexagonale sugerează ordine și unitate, dar fagurii reali păstrează urmele folosirii, ale timpului și ale degradării. În acest fel, motivul funcționează simultan ca structură, textură și simbol.

Pentru Florin Olari, întâlnirea dintre cele două direcții ale activității sale – pictura bisericească și arta contemporană – nu reprezintă o ruptură, ci o continuitate.

„Una dintre bucuriile pictorului este aceea de a împodobi mereu Casa Domnului. De data aceasta împodobim palatul, adică Muzeul de Artă”, a spus artistul la deschiderea expoziției.

El a explicat că a adus în muzeu elemente provenite din universul bisericii și le-a pus în relație cu libertatea de expresie oferită de arta contemporană. Miza nu este însă simpla mutare a unor simboluri dintr-un spațiu în altul. Florin Olari urmărește să creeze o stare, nu doar o imagine. Tablourile și instalația sunt construite ca etape ale aceleiași treceri: de la compact la transparent, de la întuneric la lumină, de la materia brută la contemplare.

Florin Olari, născut în 1982, are studii teologice, precum și masterat și doctorat în arte plastice și decorative. Este membru titular al Uniunii Artiștilor Plastici din România – Filiala Cluj-Napoca și pictor-restaurator autorizat de Patriarhia Română. Apropierea sa de pictură a început în copilărie, într-o casă cu multe icoane, pe care a început să le copieze. Mai târziu, experiența picturii monumentale bisericești i-a format rigoarea desenului și înțelegerea limbajului bizantin, în timp ce lucrările destinate galeriilor i-au oferit spațiul pentru experiment.

În „TRANSCEND”, cele două trasee se suprapun fără ca unul să-l anuleze pe celălalt. Expoziția poate fi privită prin filtrul simbolurilor creștine, dar funcționează și dincolo de acesta, ca reflecție vizuală asupra transformării.

Figurile, culoarea, ceara, textura și mișcarea construiesc împreună un spațiu în care trecerea nu are o destinație definitivă. După cum sugerează și conceptul curatorial, devenirea rămâne deschisă.