Oamenii de la sate nu vor rețea de apă și canalizare

Deși Societatea Judeţeană de Apă Aquabis, Bistriţa-Năsăud, şi-a extins în ultimii ani semnificativ reţelele de apă şi canalizare în zeci de localităţi din judeţ, acestea sunt utilizate sub capacitatea lor, pentru că populaţia din mediul rural ezită să utilizeze aceste facilităţi.

Articol editat de , 5 septembrie 2014, 15:13 / actualizat: 5 septembrie 2014, 18:24

Există o mare diferenţă între numărul gospodăriilor racordate la reţeaua de apă şi numărul celor racordate la reţeaua de canalizare, ceea ce înseamnă că apa utilizată în casă este deversată în pământ, ceea ce poate avea implicaţii dintre cele mai neplăcute asupra sănătăţii.
Aquabis derulează în perioada 2010 – 2014 un proiect de extindere a reţelelor de apă şi canalizare în mai multe zone din judeţ, în valoare de 344 milioane de lei însă, are probleme cu indicatorii de proiect referitori la gradul de branşare a locuinţelor populaţiei la aceste reţele. Ioan Şandru, directorul Societăţii Aquabis spune că populaţia ezită să se branşeze în special la reţelele de canalizare, în condiţiile în care nu există o lege care să îi oblige să facă acest lucru:

La apă se mai racordează, în schimb, la canalizare,  foarte rar. Nu avem pârghie de constrângere şi nu ştiu dacă ar da cineva o lege care să oblige toţi cetăţenii, ca acolo unde s-au făcut lucrări de alimentare cu apă şi canalizare,aceştia să se şi racordeze. În Bistriţa-Năsăud, în mediul rural, procentul celor care se racordează la reţelele de apă este de 80 la sută, dar în cazul racordării la canalizare este de doar 40 – 50 la sută. (directorul Societății Aquabis)

La aprobarea investiţiei numărul de branşamente la reţea este un indicator foarte important, care indică utilitatea acesteia, mai spune Ioan Şandru, implicaţia fiind posibilitatea ca următoarele investiţii de acest gen să nu mai fie finanţate.

Oamenii din satele în care au fost făcute reţele de apă şi canalizare spun că facturile pentru apă şi canal sunt destul de mari şi de aceea continuă să utilizeze apa din fântână, în cea mai mare parte a timpului. Aşa se întâmplă în localitatea Chintelnic, unde Aquabis a făcut în urmă cu mai bine de doi ani şi o staţie de epurare.

Câtă apă consumăm, atâta plătim şi la canalizare. Astăzi beau apă de la robinet sau îi dau la cal să bea, o plătesc şi plătesc tot atâta şi la canalizare. Pe lună plătesc cam la două milioane şi jumătate, că eu nu am fântână în curte. ( un căruţaş)

Cei care nu s-au racordat la reţelele de apă şi canalizare spun că i-ar costa prea mult să facă acest lucru şi nu ţin seama de implicaţiile pe care deversarea apei menajere în pământul în care au săpată şi fântâna din care se alimentează cu apă, le-ar putea avea.

Nu m-am racordat nici la apă şi nici la canalizare, pentru că nu am avut bani şi pe de altă parte nici motive să mă racordez. Am hidrofor în fântână, iar la apa din casă îi dau drumul în pământ, pentru că nu am nici groapă septică. (cetăţean)

El nu îşi face griji că ar putea polua astfel apa din fântână, pentru că “sunt departe una de alta”, referindu-se la locul unde deversează apa menajeră.

Dr. Doina Petri, director adjunct al DSP Bistriţa-Năsăud spune că mai mult de jumătate dintre fântânile din judeţ nu au apă potabilă, ceea ce se repercutează asupra sănătăţii familiei :

Cam 56 la sută dintre fântânile individuale sau publice din judeţ nu au apă corespunzatoare consumului uman. Consumând această apă, se pot face boli infecţioase acute ale tractului digestiv şi foarte mulţi iau o boală diareică nedeterminată, a cărui agent patologic nu se găseşte întotdeauna şi care poate fi pentru o familie, sursa apei din fântână. (Doina Petri, dir. adj. DSP Bistriță-Năsăud)

Doina Petri spune că primarii ar avea la îndemână un instrument legal pentru a-i determina pe oameni să îşi racordeze gospodăriile la reţelele de apă şi canalizare, dar pe care nu îl întrebuinţează. Este vorba de HG 974/2004, care stipulează că administraţiile locale identifică şi ţin evidenţa tuturor surselor de apă pentru consumul uman şi care, dacă nu intervin în situaţii ca cele prezentate mai sus, vor trebui să cheltuiască mai mult în cazul apei tratate pentru a deveni potabilă.

Florin Săsărman