Ascultă Radio România Cluj Live

Altfel de istorie: Niascharian. Cea mai veche scriere din lume

Se spune că dacă ceva trebuie să se întâmple, se va întâmpla negreşit, dar numai la timpul potrivit, pentru că nimic nu este întâmplător în viaţă. La asta mă gândeam în timp ce vorbeam vineri seara cu noul meu bun prieten Leonardo Tonitza, despre care, doar cu câteva zile înainte habar nu aveam că există şi că se ocupă cu ce se ocupă, şi că întâlnirea noastră, chiar dacă fusese precedată de oareşcari scântei, seamănă cu cea dintre doi oameni care parcă se cunoşteau deja, iar acum doar se puneau reciproc la curent cu ce mai făcuseră între timp.

Altfel de istorie: Niascharian. Cea mai veche scriere din lume

Articol de Alina Vingan, 3 noiembrie 2014, 16:51

Fireşte că s- a întâmplat aşa cum se întâmplă de obicei lucrurile astea: la începutul săptămânii trecute mă aflam cu o cu totul altă treabă la Cinema Victoria din Cluj, când doamna Gabriela Bodea, managerul cinematografului, mi- a pus în mână un pliant pe care scria  Niascharian- Să renaştem-Cea mai veche scriere din lume, Scenariul şi regia Leonardo Tonitza şi mi- a spus că dacă mă interesează subiectul, mă invită cu drag vineri seara la proiecţie, dar să nu uit că este o proiecţie unică a acestui film documentar de lung metraj. Fireşte că mă interesa, pentru că acest cuvânt, niascharian, necunoscut mie (şi cred că şi vouă) avea o rezonanţă ciudată, parcă nu- l ştiam, dar parcă îl ştiam, deşi nu- l mai întâlnisem niciodată pînă atunci şi, cu siguranţă că însemna să renaştem, că aşa se înţelegea de pe pliant, dar în ce limbă oare? Încă nu eram convinsă că am să merg la vizionare, deşi erau menţionate Amuletele de la Tărtăria, Plăcuţele de la Sinaia, Biblia lui Wulfilla şi Codex- ul Rohonczi, că doar le mai văzusem şi citisem despre ele, însă, când am citit mai departe, am decis că nu trebuie să pierd aşa ceva, căci scria: Pentru a se apropia de adevăr, echipa de filmare a căutat istoria necunoscută a românilor în Italia, Macedonia, Bulgaria, Moldova, Ungaria, Suedia, SUA şi România, a deschis tezaure inestimabile din muzee ori colecţii particulare şi a strâns informaţii care leagă şi dovedesc o istorie logică a societăţii care a dat cea mai veche scriere din lume, o scriere sacră, şi a continuităţii acesteia pentru aproape 8 milenii. Este căutarea identităţii unui popor care şi- a păstrat pământul pe care s- a născut, cu bune şi rele, şi- a păstrat spiritualitatea ascunsă în cea mai veche scriere din lume. Iar când am văzut cine sunt acei oameni, cercetători de excepţie cu o reputaţie profesională impecabilă, care s- au adunat într- o echipă aproape multidisciplinară, am pus punct ezitărilor.

Nu am să vă povestesc filmul şi nu am să vă vorbesc despre dovezile despre care ne- a vorbit domnul Leonardo Tonitza mie şi celor în jur de patruzeci de persoane care ne- am întâlnit şi aproape ne- am împrietenit vineri seara, pentru că filmul trebuie văzut şi nu doar o dată, ci de mai multe ori, pînă cînd reuşeşti să înţelegi cît de mare este cantitatea de informaţii cuprinsă în el şi cîtă muncă, dar mai ales insistenţă, au fost necesare doar ca să se poata filma plăcuţele de la Sinaia, de exemplu.
În schimb am să vă redau discuţia pe care am avut- o cu regizorul şi scenaristul Leonardo Tonitza şi cred că aceasta va fi pe măsura aşteptărilor voastre, deoarece cu un asemenea om ştii de unde porneşti discutia, dar nu ştii niciodată unde ajungi.

A.M: Domnule Leonardo Tonitza sunteţi conştient în ce v- ati aventurat?
L.T: Sunt absolut conştient. Am primit propuneri, am primit avertizări, e o aventură personală la care marşez din plin pentru că un început în toate trebuie să existe şi sunt perfect conştient că după mine vor veni şi alţii care vor continua povestea asta frumoasă mai departe, pentru că în tot amalgamul ăsta de… amestec sub umbrela Uniunii Europene şi a conceptului numit Europa, cred că fiecare trebuie să ne identificăm pentru a nu pierde legătura cu pământul.
A.M: Nu vă supăraţi pe mine că sunt insistentă, dar ascultătorii noştri vor fi curioşi: ce avertizări aţi primit?
L.T: Direct e să vi le spun. În colaborarea cu Vaticanul mi s- a propus să fiu preot ca să pot să primesc informaţii şi atunci intram sub o omerta, o tăcere a lor. Ce să vă spun? Am primit multe avertizări în special de la traficanţii de artefacte cu care mă intersectez şi ne intersectăm cu toţii care cercetăm aceste lucruri, am codiţă când merg prin Sarmizegetusa, prin zona Orăştie, având o obsesie cu Orăştia, fiind mai bogată cu aur. Sunt multe lucruri în care te bagi, dar eu unul sunt neimportant şi mereu spun lucrul ăsta: sunt un simplu om, sunt neimportant, ceea ce fac tind să cred că e important.
A.M: Am să vă întreb acum: titlul înseamnă ceva?
L.T: Da. Niascharian este un vechi cuvânt al limbii sacre, care chiar asta înseamnă: să renaştem. Este cred că cel mai vechi cuvânt din limba geţilor, nu vorbim despre daci, nu vorbim despre traci. Aţi văzut că istoricii nu vorbesc despre împărţiri arbitrare, moldoveni, ardeleni, clujeni, bucureşteni. Există un mare popor getic. Populaţia getică evident, pe un asemenea teritoriu, avea dialecte diferite. Ideea era că erau un singur popor şi asta era un lucru foarte important. Exista o unitate de gândire, o unitate de concepte.
A.M: Ştiu, pentru că deja ne- aţi spus, că aţi întâmpinat rezistenţă, suficientă cât să vă încurce şi să vă ţină în loc ceva timp. Pe de altă parte, aţi spus că sînteţi obişnuit cu sălile aproape goale. Dar, pe de- a treia parte, susţineţi că vreţi să declanşaţi un fenomen. Cum anume veţi reuşi să faceţi asta de unul singur? De acord, aveţi profesori, aveţi cercetători, aveţi o bază ştiinţifică extrem de solidă în spate, dar sunteţi de unul singur.
L.T: Vă fac o dezvăluire şi nu vă dau nume: eu sunt vârful aisbergului. În spatele meu sunt mulţi oameni, pe care îi cunoaşteţi sau nu. Unul dintre ei este cel care a băgat România efectiv în NATO. Un altul dintre ei este unul dintre pionii importanţi într- un institut de cercetări militare. Sunt mulţi oameni ascunşi… de fapt nu ascunşi!, care mă ajută şi care fac parte din frăţia noastră de a descoperi şi a dezvălui adevărul. Un adevăr nu absolut, dar un drum spre adevăr. E foarte posibil ca noi să ne înşelăm. De aceea spun în faţa unei dezvăluiri mari că probabil a fost aşa. Şi de ce spun asta? Nu din teama că ar fi un fals sau un neadevăr, ci prin faptul că dacă spui jumătate de adevăr, poate fi o minciună.
A.M: În timp ce priveam documentarul dumneavoastră aveam senzaţia că ştiţi mai multe decît apar în el şi, cumva, e puţin cam prea prudent pentru ceea ce cred eu ca jurnalist că aşteaptă publicul român.
L.T: Adevărul te şochează de fiecare dată. Eu rămân de fiecare dată şocat. Sunt informaţii bine marketate. Vorbim despre un marketing. Oamenii trebuie să primească informaţia treptat. Cum ar fi dacă cineva la un moment dat ţi- ar spune: uite aşa a fost şi n- a fost altceva? Evident că nu l- ai crede. Şi- atunci există, evident, în transmiterea informaţiei trepte de a te informa. Din cauza asta nu avem de- a face cu un singur documentar, avem de- a face cu trei documentare. Privind la un moment dat cele trei documentare veţi vedea că adevărul cam acolo există ca întreg. Evident că sunt fragmente. Documentarul e ca o apă adâncă. Fiecare se scufundă în ea cât poate să intre. Eu, de exemplu, sunt scafandru. Am brevet să intru sub zece metri, obţinut după ani de zile. Deci atât am avut voie să intru: până la zece metri. Altfel era un risc. Aşa este şi documentarul: intri atâta cât îţi permit informaţiile, dar să ştiţi că se găsesc cărţi. M- am ferit de un documentar didacticist. Din cauza asta informaţiile sunt spuse nu parţial, ci aruncându- ţi o nadă. Sunt oameni care vor merge pe firul ăsta sau nu, sau se vor mulţumi cu informaţia asta. Important este să- şi pună întrebări. Este singurul lucru pe care mi- l doresc în viaţă: văzând acest documentar să- ţi pui întrebări.
A.M: Cum Dumnezeu faceţi, că mi- o luaţi înainte? Mai exact, să vă dau un exemplu: colegilor mei, despre care nu se poate spune că sînt oameni needucaţi, le este greu să accepte informaţia potrivit căreia există posibilitatea ca pe teritoriul acestei ţări să fi apărut pentru prima dată scrierea în lume. Ce părere aveţi?
L.T: La ceea ce îmi spuneţi dumneavoastră cred că este vorba de educaţie, e vorba de şcoală. E vorba de pregătire şi mai ales de informaţiile pe care le deţii. Foarte puţine surse, foarte puţine categorii de informare în masă în România îţi oferă acces sau informaţii de genul ăsta. Este evident că dacă nu ai acces, deodată să vină cineva să- ţi spună: prietene, în neolitic, adică acum zece mii de ani în urmă, oamenii trăiau în case cu etaj, aveau balcoane, curţi interioare, două vetre şi aveau şi mansardă unde îşi ţineau mâncarea. Deci nu s- a inventat nimic nou. În religie de exemplu… Eu sînt creştin- ortodox şi voi muri probabil ortodox. Creştinismul nu este o religie nouă, e o religie veche. Creştinismul nu a reuşit să aducă măcar un simbol nou în ceea ce se cheamă simbolistica religioasă. Şi liturghia este o liturghie veche, pornind de la acea paradigmă şi de la acel nonsens: poporul român s- a născut creştin. Nu puteai să fii alb inainte de a se inventa albul.
A.M: Bun, dar tot nu m- aţi făcut să înţeleg de ce există această opacitate în rândul oamenilor educaţi şi despre istorici n- are nici un fel de sens să vă mai spun. Mă rog, nu vorbesc despre domnul profesor Gheorghe Lazarovici sau despre cei pe care i- am văzut în documentarul dumneavoastra, dar societatea academică, cum se pretinde doamna Zoe Petre, de exemplu, sau domnul Ion Coja, resping cu vehemenţă şi chiar cu vulgaritate aceste idei.
L.T: Cei care contraatacă astfel de informaţii nu sunt bănuiţi deloc de lipsă de inteligenţă sau de educaţie. Nicidecum. Doar gândiţi- vă la un lucru: întreaga lor carieră este clădită pe nişte informaţii care se dovedesc a fi false. Cum credeţi că cineva care şi- a construit o carieră academică pe nişte informaţii false, cum ar fi de exemplu acea penibilă latinizare, poate la un moment dat să vină să- ţi zică: Domnule, am greşit. Adevărul este cu totul altul sau nu neapărat cu totul altul, ci puţintel diferit? Niciodată nu se va întâmpla lucrul ăsta. Îi înţeleg, îi şi cred, le şi spun: ştiu că nu veţi putea spune altceva decât asta.
A.M: Însă le pui dovada în mână şi totuşi nu cred. De ce?
L.T.: Am să vă spun un mit frumos şi s- ar putea să aveţi răspunsul în el. Într- o civilizaţie preeseniană se spune că Dumnezeu a creat pământul aruncând o flacără pe pamânt: lumina, înţelepciunea, numită mai târziu Sophia. Ea s- a disipat în zeci de scântei, fiecare suflet având o scânteie. Dacă reuşeşte acel suflet să- şi aprindă scânteia, se ridică în picioare. Dacă nu, va rămâne jos. Depinde de noi să aprindem scânteia în noi şi să ne ridicăm. Un vechi proverb grec, dacă nu mă înşel, spunea că celor care se ridică zeii le întind o mână. Trebuie să te ridici, e simplu! Trebuie să- ţi doresti să ştii. Trebuie să nu suferi de suficienţă, Dumnezeule, despre asta este vorba! Cei care suferă de suficienţă sînt morţi profesional.
A.M: De ce credeţi că trebuie să fii, aşa cum se spune în multe religii, cu sufletul curat ca un copil şi să te întrebi mereu de ce?
L.T: E un subiect pe care îl dezbat în următorul documentar. Adevăratele religii niciodată nu- ţi impun, ci te ajută să înţelegi. Religiile care îţi impun ar trebui revizuite. Haideţi să spunem ce e religia, ce a fost religia, de la ce a pornit. Religia a pornit de la un cumul de informaţii medicale, astronomice, administrative şi nu de puţine ori militare. Era firesc atunci ca preotul să aibă un rol foarte important în societate. Pornind de la aceste informaţii, vă daţi seama că preotul era util. Nu vorbea despre fantasmagorii, vorbea despre lucruri reale. Vedeţi dumneavoastră, în timp situaţia s- a mai deteriorat. Preotul nu mai reprezintă ce reprezenta înainte.
A.M: Nu, acum reprezintă un sistem oligarhic şi un sistem chiar opresiv în anumite momente ale istoriei, vorbind despre orice tip de religie.
L.T: Haideţi să vă spun un lucru. E un lucru pe care nu îl întâlnesc de exemplu la creştini. Islamul; şi asta s- a început undeva în Evul Mediu, funcţionează şi astăzi, şi mă întrebaţi dacă sunt singur, nu sunt singur şi lucrez foarte bine cu ei; a făcut o organizaţie care se cheamă Falsafah. Acea organizaţie care este constituită din căutători, atenţie!, din căutători indiferent de religie, indiferent de preocupare şi de profesie, care îl caută pe Dumnezeu în două variante: filozofic şi ştiinţific. E singura religie care face chestia asta. Şi culmea!, să ştiţi că sunt oameni, mari prelaţi creştini care fac parte din Falsafah şi încearcă să Îl găsească pe Dumnezeu, să- L identifice.
A.M: Mă îndoiesc că- L vor găsi, dar, mă rog, e părerea mea personală.
L.T: Probabil că dacă Îl găseşti la un moment dat, te opreşti. Şi e bine să nu- L găseşti niciodată.
A.M: Pentru că tot ne- am referit la religii, vă rog să explicaţi care este diferenţa între religie şi credinţă.
L.T: Religia este acel lucru; nu- i un obiect fizic, este o întreagă filozofie; care te leagă de un pământ, te leagă de un popor, te leagă de un concept, te leagă de un viitor. Credinţa, împărţită în fel de fel de dialecte, să spun aşa, înseamnă o alegere făcută de către alţii pentru tine. Aşa o văd eu. Vă spuneam mai înainte că am dovezile palpabile la urma urmei, prin care se poate dovedi că creştinismul nu a adus nici un element nou în liturghie şi în ritual. Toate sînt preluate. Prin urmare, creştinismul nu este o religie nouă. Prin urmare, nu există nici un proces de creştinizare. Prin urmare, suntem la fel ca acum mii de ani în urmă. Doar că am schimbat puţintel numele.
Şi aici am închis reportofonul. Pentru că eram un scafandru care nu ştia ce scrie pe brevetul lui. Dar mi- am promis că îl voi mai căuta pe domnul Leonardo Tonitza, că îl voi căuta şi pe domnul profesor Gheorghe Lazarovici şi că voi vedea şi celelalte două documentare atunci când vor fi gata de vizionare. Şi vă spun şi gândul meu secret: mi- ar plăcea să aflu că, poate, iniţiaţii geţi se salutau spunând: Niascharian, atunci când se întâlneau să schimbe cunoştinţe ştiinţifice şi ezoterice, aşa, ca un fel de Namaste autohton. Iar voi, dacă vreţi să aflaţi mai multe despre toate acestea, puteţi intra pe site- ul www.niascharian.ro.

 

Anca Manuela Mureşan

Fotograful între artă și comercial
Poveștile noastre sâmbătă, 20 august 2016, 06:00

Fotograful între artă și comercial

Radu Constantin Ilea a absolvit Academia de Arte Vizuale “Ioan Andreescu”, secția foto/video/ procesare computerizată a imaginii, la Cluj, în...

Fotograful între artă și comercial
Povești cu împărătese iubite de clujeni [AUDIO]
Poveștile noastre vineri, 19 august 2016, 06:00

Povești cu împărătese iubite de clujeni [AUDIO]

Spunem povești cu împărătese la 700 de ani de atestare a Clujului ca oraș. Împărătesele care au locuit la Cluj sau doar au trecut prin...

Povești cu împărătese iubite de clujeni [AUDIO]
Ziua internațională a pisicii negre
Poveștile noastre miercuri, 17 august 2016, 06:00

Ziua internațională a pisicii negre

Multe superstiții care au în cantrul lor această minunată felină cu blana de culoarea nopții, au „supraviețuit” de-a lungul...

Ziua internațională a pisicii negre
Clujul pentru turiști. Cum arată Clujul pe Trip Advisor
Poveștile noastre marți, 16 august 2016, 06:00

Clujul pentru turiști. Cum arată Clujul pe Trip Advisor

Cluj-Napoca este capitala neoficială a Transilvaniei, şi chiar dacă (probabil!) nu veţi găsi acolo vampiri, în schimb puteţi explora castele,...

Clujul pentru turiști. Cum arată Clujul pe Trip Advisor
Poveștile noastre sâmbătă, 13 august 2016, 06:00

Satele unite ale Maramureşului

Irlandezul Peter Hurley, stabilit de 22 de ani în România, în Maramureș, vă invită la cea de-a șaptea ediție a proiectului Drumul Lung spre...

Satele unite ale Maramureşului
Poveștile noastre vineri, 12 august 2016, 06:00

La ce să fii atent când cumperi o locuință

Când ai în plan o nouă achiziție de locuință ești pus pe fapte mari, se zice. Ideea este, ca atunci când alegi, decizia să să fie cea mai...

La ce să fii atent când cumperi o locuință
Poveștile noastre miercuri, 10 august 2016, 10:14

Spectacolul Perseidelor în noaptea de 12/13 august

Dacă este august, sunt Perseidele. Denumite după constelația din care par că vin, Perseidele reprezintă unul dintre roiurile de meteori activi...

Spectacolul Perseidelor în noaptea de 12/13 august
Poveștile noastre duminică, 31 iulie 2016, 08:34

Corectitudine politică, o eroare cu urmări grave

Nu e voie să zici negri americani ci afro-americani, nu e voie să zici ţigani ci romi, nu e voie să zici handicapaţi (nici măcar oameni cu...

Corectitudine politică, o eroare cu urmări grave