Trei spectacole de FNT în ziua a 3-a la FITO
Mai pe larg spus, în selecţia Festivalului de Teatru Scurt de la Oradea am văzut ieri trei sectacole prezente şi în selecţia Festivalului Naţional de Teatru de la Bucureşti. Şi aceasta nu e doar o garanţie a calităţii spectacolelor, ci şi o confirmare a actualităţii formei teatrului scurt.
Articol editat de , 24 septembrie 2014, 12:55
Întâmplător, sau nu, tematica celor trei spectacole vorbeşte despre bigotism şi impostură, despre reversul creştinismului, despre pericolele fanatimsmului religios.
Tartuffe sau impostorul de Moliere, într-o traducere nouă în versuri, adusă la zi cu umor şi fără alunecări gratuit-vulgare, a ridicat ieri seară în picioare publicul orădean la spectacolul Teatrului Metropolis din Bucureşti. O dovadă că nu e necesar ca spectacolele invitate în festival, dedicate marelui public, să fie exclusiv comerciale.
O încercare de comedie austeră, care îşi relevă foarte bine polaritatea socială dar şi comedia bufă. N-am făcut decât să citim textul aşa cum credem noi că este el. Pe lâgă povestea principală a impostorului găşeşti şi povestea unei familii distruse, dar şi povestea fanatismului, spune regizorul Victor Ioan Frunză.
Bigotul şarlatan Tartuffe, inspirat în spectacol de tiparul clasic al fanaticului făţarnic, descinde din societatea de azi şi denunţă excesele bigotismului ce face victime din rândul credulilor din toate timpurile.
În aceeaşi gamă tematică, Profu’ de religie de Mihaela Michailov (regia Bobi Pricop) e un spectacol pe un text câştigător al concursului pentru noi texte româneşti de la Teatrul Naţional Marin Sorescu din Craiova. E specific acestui tip de spectacole ca textul şi rezolvările scenice să se nască organic, din procesul lucrului în echipă.
Am pornit de la această situaţie care există şi sperăm noi că reuşim să atragem atenţia într-un mod cât mai simplu şi coerent asupra acestor manuale de religie, asupra a ceea ce citesc copiii acolo. Manualele nu sunt coerente cu secolul în care trăim şi astfel, se produce o scindare între felul în care sunt prezentate lucrurile acolo şi felul în care un copil sau un adolescent trăieşte. Mulţi spectatori m-au întrebat după spectacol, cum am inventat citatele din manualul de religie. Nu le-am inventat, ele există în manualele şi caietele de studiu ale elevilor din ciclul primar la religie. (regizorul Bobi Pricop)
Conţinutul manualeor de religie pentru elevii de şcoală primară oferă pretextul unui spectacol ce depăşeşte faptul divers şi ne adresează o întrebare cu privire la adevăr. Cât din adevărul social afirmat corespunde cu adevărul personal? În ce fel copiii primesc în şcoală o îndrumare morală în orele de religie?
Oana Cristea Grigorescu
