Romanul românesc pe scena de teatru

Se trăiește foarte mult în vizual astăzi, recunoaștem sau nu, cam toată lumea stă de dimineață până seara  pe facebook, ne spune regizoarea Ada Lupu, cea care semnează la Teatrul Național Cluj o nouă adaptare, de data aceasta a unui roman clasic al literaturii române ”Ultima zi de dragoste, întâia noapte de război” după romanul lui Camil Petrescu.

Articol editat de cristina.rusu, 12 mai 2015, 17:09

Tot ce mi se pare important este pentru mine în acest spectacol, schimbarea, este experiența personală a publicului, din cauza asta este atât de modern și atât de adus astăzi, apoi cred că reflecția interioară astăzi, are totodată conotații  destul de imaginative și extrem de vizuale. E un roman, un autor masiv și masimizat de faptul că este atât de studiat în școli, pus pe un soclu, care  pus pe un soclu ne uităm mai mult la soclu decât la cine este pus pe soclu. (Ada Lupu)

Dacă vorbim despre romanul psihologic în literatura română, soluția scenică pentru a pătrunde straturile conștiinței personajului principal Gheorghidiu, e una care alternează filtrele puse imaginii cu cele ale confesiunii.

O confesiune psihanalizabilă în varianta de scenă propusă de Ada Lupu și actorii Teatrului Național Cluj, în care Gheorghidiu rememorează în fața psihologului etapele consumării iubiri până la criza profundă a conștiinței personajului Ștefan Gheorghidiu.

Nu întâmplător se cheamă ”Ultima zi de dragoste întâia noapte de război”, ceea ce era pentru mine important, era să mă uit la un personaj de astăzi care ar fi el și să analizez toate drumurile astea prin oglinzile interioare prin reflexie, prin toate chinurile, deoarece are o îndoială și îndoiala duce la o prăpastie teribilă până la război.

De ce această opțiune pentru un spectacol, care la nivel estetic ne trimite la precedenta montare cu multe efecte, care fac trimitere la tehnicile filmului, proiecție video, muzică de film i-aș spune și proiecții ale camerelor video live, proiectate în ecran, cu prim plan pe chipul lui Gheorghidiu și a conștiinței sale?

Atunci când am făcut adaptarea tot vorbeam despre o instalație și căutam să descopăr acest labirint interior al lui, cred că vorbim despre spectatorul de astăzi, cred că trăiește integral în ziua de azi…(Ada Lupu)

Spectacolul propune o imersiune în straturile de conștință ale personajului principal Ștefan Gheorghidiu prin intermediul imaginii, dar și prin accesul la memoria personajului  scindat între doi interpreți, cel ce rememorează postfactum criza iubiri și Ștefan Gheorghidiu prins în vâltoarea de nestăpânit a pasiunii.

Ada Lupu a mai montat pe scena Naționalului din Cluj o altă adaptare, cea a romanului ”La răscruce de vânturi”  și acum ca o marcă  regizorală personală putem sesiza un accentuat gust pentru tăietura filmică a scenelor, pentru imagini cu efect cinematografic pentru o prezență a sunetului, aici poate chiar excesivă.

Oana Cristea Grigorescu

Nu uitați, radio Cluj se poate asculta și online, AICI