Două minute lângă un beţiv

Nu mă înţelegeţi greşit, nu vreau să-i iau pâinea lui Moşoiu şi articolul ăsta nu e O zi din viaţa unui…. Să-i zicem Două minute lângă… Asta pentru că, pe ceas cronometrat, dialogul meu n-a durat mai mult de două minute.

Articol editat de , 18 decembrie 2015, 15:11

Merg, aşadar, la bancă, să plătesc rata, că doar ratele nu au sărbători. La ghişeul alăturat, un nene între două vârste, bine abţiguit, cere să afle câţi bani mai are în cont. Până caută fata (tânără, frumuşică) prin calculator, omul observă împleticit:

 – Văd că ţi-ai pus belciugul pe deget. Te-a păcălit.

Angajata evită dialogul şi îi cere corect, actele. Fata de la ghişeul meu se lasă mai jos în scaun, să poată mustăci în voie. Experienţa îi spune că va fi rost de o porţie zdravănă de râs.

  – La ce trebe buletin? Da’ ce, nu se vede pe mutra mea cine sunt? Un beţiv! Hă, hă, …

  – 277 de lei, îi răspunde încurcată fata, sperând să îi taie avântul.

  – Dă-mi 77. Că băutura e scumpă.

Aici mă muşcă pe mine şarpele să comentez:

   – Te poţi îmbăta şi cu mai puţin.

  – Mătusă, zice omul, se vede că nu eşti nevastă de beţiv. Pe-un deţ de tărie poţi lăsa şi-o sută la crâşmele scumpe.

 – Poţi bea şi cu bani puţini. Doar e sănătos să bei câte-o gură, nu mă las eu.

 – Ba, nu-i sănătos, ştiu. Da’ poţi face ceva?

 – Nu contează cu ce te îmbeţi, dau să îl consolez. Oricum, efectul e acelaşi, pentru o vreme trăieşti mai bine.

La replica asta figura lui se luminează.

  – Păcat că nu eşti în Guvern. S-audă şi ăia de cred că poţi trăi oricum.

Între timp plătisem, semnasem chitanţa şi dau să ies din bancă. Eu zâmbeam, fetele de la ghişeu râdeau de-a binelea, omul nostru radia, simţindu-se acceptat aşa cum e, la fel ca viaţa, uneori incontrolabilă.

Oana Cristea Grigorescu

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI.