Prima pagină » Știri » Social » 6 luni de la Legea Femicidului: autorităţile numără victimele, dar măsurile de prevenţie întârzie

6 luni de la Legea Femicidului: autorităţile numără victimele, dar măsurile de prevenţie întârzie

Organizațiile pentru drepturile femeilor cer aplicarea completă a legii și măsuri mai eficiente de prevenire a violenței.

Articol editat de cristina.rusu, 21 octombrie 2026, 10:52

În România au fost documentate, de la începutul anului 2026, cel puțin 30 de cazuri de femicid, potrivit Rețelei pentru Prevenirea și Combaterea Violenței împotriva Femeilor.

Pentru a atrage atenția asupra acestor crime și asupra necesității unor măsuri mai eficiente de protejare a victimelor, sâmbătă, 17 octombrie, a fost organizată cea de-a XII-a ediție a marșului „Împreună pentru Siguranța Femeilor”, în București și alte nouă localități, printre care Cluj-Napoca, Brașov, Timișoara și Baia Mare.

Mii de persoane au participat la manifestațiile din țară, solicitând aplicarea efectivă a Legii femicidului, îmbunătățirea instrumentelor de evaluare a riscului, consolidarea ordinelor de protecție și înființarea unui registru național al cazurilor de violență domestică. Organizatorii consideră că aceste crime ar fi putut fi prevenite prin identificarea timpurie a riscurilor și intervenția corespunzătoare a autorităților.

La aproape șase luni de la adoptarea Legii femicidului, două dintre instrumentele esențiale pentru aplicarea acesteia nu sunt încă aprobate. Metodologia care ar trebui să permită colectarea unitară a datelor despre violență a fost publicată în transparență decizională cu întârziere, dar organizațiile neguvernamentale contestă conținutul ei. În același timp, în 26 octombrie expiră termenul pentru adoptarea instrumentelor de evaluare a riscului, care ar trebui să ajute autoritățile să prevină crimele, nu doar să intervină după producerea lor.

Legea nr. 53/2026 privind prevenirea și combaterea femicidului și a violențelor care îl precedă a fost adoptată de Parlament în luna martie și promulgată în aprilie. Actul normativ introduce circumstanțe agravante pentru anumite infracțiuni, recunoaște efectele violenței asupra copiilor și stabilește noi obligații pentru poliție, parchete și instanțele de judecată. Însă o parte importantă a legii privește prevenția: autoritățile ar trebui să poată identifica mai bine istoricul violenței, să urmărească modul în care evoluează cazurile și să evalueze riscul ca un agresor să ajungă să își ucidă victima.

Tocmai aceste mecanisme întârzie, explică pentru Radio Cluj Corina Voicu, fostă judecătoare, expertă în violență domestică și vicepreședintă a Asociației Dreptate și Educație pentru Toți (ADEPT).

O metodologie întârziată și contestată de societatea civilă

Primul act normativ așteptat este un ordin comun al Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Justiției și Parchetului General, care trebuie să stabilească modul în care sunt colectate și corelate datele despre violență. Termenul legal de 90 de zile a expirat în luna iulie, însă proiectul metodologiei a fost publicat în transparență decizională abia în septembrie. După consultări cu organizațiile neguvernamentale și reprezentanții instituțiilor, Ministerul Justiției a publicat, pe 19 octombrie, o versiune revizuită. Modificările nu au rezolvat însă principala nemulțumire a societății civile. Potrivit Corinei Voicu, proiectul continuă să se concentreze asupra omorurilor, tentativelor de omor și infracțiunilor care au provocat moartea unei femei, fără să includă în mod corespunzător toate formele de violență care pot preceda o crimă.

„Această modalitate de culegere a datelor doar în legătură cu omorurile, nu spun că nu este utilă, dar nu-și atinge scopul pe care legea l-a avut, acela de a identifica situațiile de risc înainte de a se întâmpla omorurile”, explică experta.

Ea consideră că autoritățile ar trebui să colecteze și să coreleze informații despre toate formele de violență domestică, inclusiv agresiuni fizice care nu au provocat moartea victimei, amenințări, șantaj, violență sexuală sau economică. În acest fel, ar putea fi identificate tipare de comportament, relații de dominare și control sau situații în care intervențiile anterioare ale instituțiilor nu au reușit să împiedice escaladarea violenței.

Un exemplu oferit de Corina Voicu privește situațiile în care un agresor își atacă sau își ucide propriul copil pentru a se răzbuna pe mamă. Dacă datele sunt colectate exclusiv în funcție de sexul victimei ucise, asemenea cazuri pot rămâne în afara statisticilor relevante pentru analiza violenței îndreptate împotriva femeilor.

O altă problemă este lipsa unui sistem care să permită corelarea informațiilor existente la diferite instituții. Poliția, parchetele și instanțele colectează deja numeroase date despre violența domestică, însă acestea nu oferă întotdeauna o imagine completă asupra evoluției unui caz.

De exemplu, autoritățile cunosc numărul ordinelor de protecție provizorii și al celor emise de instanțe, dar nu pot urmări întotdeauna dacă un ordin îl prelungește pe altul sau dacă agresorul a mai fost implicat în numeroase incidente.

„Și acum instituțiile culeg date separat. Însă ele capătă sens numai în momentul în care vedem unde există această continuitate. A început de la o sesizare și ajunge într-un anume loc”, explică reprezentanta ADEPT.

Scopul noii reglementări ar trebui să fie tocmai urmărirea unui caz de la prima sesizare până la soluția definitivă, indiferent dacă acesta se încheie prin clasare, achitare sau condamnare. În lipsa acestei corelări, experta avertizează că instituțiile continuă să lucreze cu sisteme informatice separate, iar informațiile vor rămâne fragmentate.

Instrumentul de evaluare a riscului, încă în așteptare

Al doilea act normativ important prevăzut de Legea femicidului privește instrumentele de evaluare și gestionare a riscului. Acestea trebuie aprobate prin hotărâre de Guvern, în termen de șase luni de la intrarea în vigoare a legii, termen care expiră la sfârșitul lunii octombrie.

În prezent, polițiștii folosesc un formular de evaluare a riscului atunci când intervin în cazuri de violență domestică și decid dacă este necesară emiterea unui ordin de protecție provizoriu. Noul instrument ar trebui însă să fie mai complex, să se bazeze pe cercetări științifice și să ia în considerare nu doar declarațiile victimei, ci și întregul istoric de violență, probele administrate, informațiile din dosarele civile și penale și, acolo unde este posibil și legal, datele medicale sau medico-legale.

„Ajungeam și noi, în sfârșit, în zona țărilor care au un instrument științific de evaluare a riscului de atac fatal sau sever, nu doar pe baza interviului cu victima, așa cum este acum acel formular de evaluare a riscului pe care îl completează polițiștii”, spune Corina Voicu.

Potrivit acesteia, un institut de cercetare al Academiei Române ar fi lucrat deja la elaborarea științifică a unui asemenea instrument. Acesta ar trebui însă transpus într-un act normativ, iar procesul nu a fost finalizat. Mai mult, există neclarități în privința instituției care trebuie să inițieze hotărârea de Guvern. Ministerul Justiției a comunicat unor organizaţii că încearcă încă să stabilească cine ar trebui să își asume inițierea documentului. În opinia Corinei Voicu, responsabilitatea ar trebui să revină însă chiar Ministerului, având în vedere că instrumentele sunt destinate inclusiv activității procurorilor și judecătorilor.

Ce prevederi ale legii se aplică deja

Întârzierea actelor normative secundare nu înseamnă că Legea femicidului este lipsită de efecte. Modificările aduse legislației penale sunt aplicabile independent de adoptarea metodologiei de colectare a datelor și a instrumentelor de evaluare a riscului.

Legea introduce noi circumstanțe care permit încadrarea unor crime la omor calificat, inclusiv în situații de dominare și control asupra femeilor. Pedeapsa pentru omor calificat este de la 15 la 25 de ani de închisoare sau detențiune pe viață.

De asemenea, sunt introduse agravante pentru fapte săvârșite în prezența copiilor, iar protecția juridică este extinsă și asupra persoanelor afectate indirect de violență. O altă modificare privește obligația organelor de urmărire penală de a verifica, în cazul unei victime decedate sau aflate în imposibilitatea de a se îngriji de alte persoane, dacă aceasta avea în întreținere copii ori alte persoane vulnerabile și de a anunța autoritățile competente.

Legea aduce schimbări și în privința urmăririi penale a unor infracțiuni, precum și în domeniul drepturilor succesorale, permițând instanțelor penale să constate, în condițiile prevăzute de lege, nedemnitatea succesorală a agresorului.