Filmul de weekend: Dead Man’s Wire – dreptate cu arma la ceafă

Tony nu e un escroc. Nu vrea să rănească pe cineva doar de dragul de a face rău. Vrea dreptate, nimic mai mult.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 17 octombrie 2026, 00:00

Pe 8 februarie 1977, în Indianapolis, un bărbat de 44 de ani intră în biroul unei firme de credite. Se numește Tony Kiritsis. Are la el o armă cu țeava tăiată și o bucată de sârmă.

Lipește țeava armei de ceafa omului care vine la întâlnire. Cu sârma leagă trăgaciul de gâtul ostaticului. Dacă ostaticul încearcă să fugă, arma se descarcă. Dacă poliția trage în Tony, arma se descarcă la fel. Americanii numesc acest sistem „dead man’s wire”, adică firul omului mort. De aici vine și titlul filmului regizat de Gus Van Sant.

Cu câțiva ani înainte, Tony se împrumutase de la o firmă de credite condusă de familia Hall. Cu banii a cumpărat un teren. Voia să construiască acolo un centru comercial. N-a găsit investitori și a rămas în urmă cu ratele. Cei care îi dăduseră banii n-au vrut să-i mai dea timp. Tony e convins că familia Hall i-a stricat afacerea ca să pună mâna pe teren.

În dimineața aceea venise să vorbească cu bătrânul Hall, șeful firmei. Dar bătrânul e în vacanță, în Florida. Așa că Tony îl ia ostatic pe fiul lui, Richard. Cere cinci milioane de dolari, scuze personale și promisiunea că nu va fi arestat.

Ostaticul e jucat de Dacre Montgomery, pe care l-ați putut vedea în serialul Stranger Things. Răpitorul e Bill Skarsgård. El a fost clovnul din filmele It, vampirul din Nosferatu și personajul negativ din al patrulea John Wick. Aici nu e personajul negativ. Sau, cel puțin, nu e doar atât.

Asta m-a prins în film. Tony nu e un escroc. Nu vrea să rănească pe cineva doar de dragul de a face rău. Vrea dreptate, nimic mai mult. Îl sună pe DJ-ul lui preferat și își spune povestea la radio. Iar oamenii de acasă încep să țină cu el.
Gus Van Sant este regizorul filmelor Good Will Hunting și Elephant. Nu mai făcuse un lungmetraj de șapte ani. A filmat Dead Man’s Wire în doar 19 zile și l-a făcut să arate ca un film din anii ‘70.

Criticii l-au primit, în mare parte, foarte bine. Publicul, mult mai puțin. Filmul a costat în jur de 13 milioane de dolari. În cinematografele din America a strâns puțin peste două milioane. În a doua săptămână de la lansarea mare, încasările au scăzut cu peste 80 la sută. Nu e primul film căruia i se întâmplă asta și nici ultimul.

Povestea adevărată s-a încheiat după 63 de ore. Tony a primit un document semnat. I se promiteau banii, scuzele și că nu va fi arestat. L-a eliberat pe ostatic, a tras un foc ca să arate că arma era încărcată și a fost arestat pe loc.

La proces, Tony n-a vrut să pledeze nebunia. Avocatul a insistat. Juriul l-a găsit nevinovat, pe motiv că nu era în deplinătatea facultăților mintale. A stat apoi peste zece ani în spitale de psihiatrie.

Dar eu m-am întrebat dacă nu cumva el e singurul personaj întreg la minte din toată povestea.

Tiberiu Crișan

Radio Cluj poate fi ascultat şi online AICI. Ne găsești și pe facebook, X și instagram.