Prima pagină » Știri » Educaţie » Educația, între promisiuni și realitate: cum văd elevii școala românească

Educația, între promisiuni și realitate: cum văd elevii școala românească

Între angajamentele asumate și experiența de zi cu zi a elevilor există diferențe semnificative.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 17 octombrie 2026, 00:00

Inegalitatea de șanse, lipsa profesorilor, consilierea școlară greu accesibilă și manualele neactualizate sunt printre problemele semnalate de reprezentanții elevilor. Tinerii cer investiții reale în educație și un loc la masa deciziilor care le influențează viitorul.

Educația este declarată de ani buni o prioritate națională. Reformele promit școli mai bine dotate, profesori mai bine pregătiți, acces egal la învățare și sprijin pentru fiecare copil. În realitate, însă, între angajamentele asumate și experiența de zi cu zi a elevilor persistă diferențe semnificative.

Cum se văd problemele sistemului educațional din perspectiva celor direct afectați? Patrick Tămaș, președintele Consiliului Județean al Elevilor Cluj, Ana Rusu Drumăzescu, vicepreședintă, și Rareș Bojan, secretar executiv al organizației, vorbesc despre inegalitățile dintre școli, dificultățile de acces la consiliere psihologică, deficitul de profesori și nevoia ca vocea elevilor să conteze cu adevărat în procesul decizional.

Una dintre cele mai importante probleme semnalate de reprezentanții elevilor este diferența dintre condițiile de învățare oferite de școlile din România. În timp ce unele unități de învățământ beneficiază de infrastructură și oportunități diverse, altele se confruntă cu lipsuri care pot influența parcursul educațional al copiilor.

Patrick Tămaș atrage atenția că situația din județul Cluj nu reflectă neapărat realitatea din alte zone ale țării, în special din mediul rural.

„La noi este un caz foarte fericit din punctul de vedere al condițiilor și al posibilităților pe care le au elevii și nu numai, și tinerii în general. Dar, la nivel național, mai ales în mediul rural și în alte județe care poate nu au aceleași posibilități ca noi, este clar că există o discrepanță aproape de la lumea întâi la lumea a treia între liceele și școlile din România”, afirmă președintele Consiliului Județean al Elevilor Cluj.

Diferențele nu se limitează la dotări sau la aspectul clădirilor. Accesul la transport, infrastructura școlară, disponibilitatea cadrelor didactice și resursele educaționale pot influența șansele unui elev de a-și continua studiile în condiții adecvate.

Pentru tineri, reducerea acestor decalaje trebuie să reprezinte una dintre prioritățile oricărei reforme care își propune să ofere șanse egale tuturor copiilor.

Bullying-ul, anxietatea și presiunea școlară sunt alte provocări cu care se confruntă elevii. Deși în unele școli există cabinete de consiliere psihologică, simpla prezență a unui consilier nu garantează că elevii vor apela la serviciile acestuia atunci când au nevoie. Ana Rusu Drumăzescu vorbește despre diferența dintre existența formală a serviciului și sprijinul resimțit efectiv de elevi.

„Cel puțin în școala mea există un cabinet psihologic și, la nivel formal, există, trecută pe hârtie, existența unui consilier școlar. Însă, la nivelul elevilor și al lucrurilor pe care le simțim noi în viața de zi cu zi, nu există destul sprijin. Atunci când avem o problemă sau când ne confruntăm cu bullying-ul, este destul de greu să ne adresăm acestui consilier școlar. De obicei, din păcate, majoritatea elevilor țin lucrurile acestea în ei, nu se deschid”, explică vicepreședinta organizației.

Potrivit acesteia, problemele ajung rareori să fie semnalate dincolo de nivelul clasei, ceea ce îngreunează identificarea și evaluarea lor la nivelul întregii școli sau al județului. În opinia sa, consilierea școlară ar trebui să depășească intervenția în situații considerate grave și să includă orientare școlară și profesională, dezvoltare personală și sprijin pentru luarea unor decizii privind viitorul.

O altă dificultate este percepția pe care elevii o au asupra psihologului școlar. Rareș Bojan consideră că acesta nu este văzut întotdeauna ca o persoană căreia i se pot adresa în mod firesc, ci mai degrabă ca un specialist la care mergi doar atunci când ai o problemă psihică.

Pentru a schimba această perspectivă, reprezentanții elevilor propun ca, la începutul anului școlar, consilierii să meargă în fiecare clasă și să construiască o relație de încredere cu elevii. Astfel, solicitarea ajutorului ar putea deveni un gest firesc, nu o experiență însoțită de teamă sau de sentimentul că vor fi judecați. Mai mulți specialiști în școli și o comunicare constantă cu elevii ar putea contribui, de asemenea, la identificarea timpurie a problemelor.

Problemele sistemului se resimt și la catedră. Lipsa cadrelor didactice, naveta între mai multe unități de învățământ și schimbările de personal din timpul anului școlar pot afecta atât desfășurarea orelor, cât și relația dintre profesori și elevi.

Rareș Bojan atrage atenția asupra situației din județul Cluj și oferă exemplul unei experiențe personale în care un profesor a fost nevoit să renunțe la o clasă pentru a-și putea îndeplini obligațiile în alte școli.

El povestește că, la discipline importante, a fost necesară înlocuirea profesorului deoarece acesta nu putea ajunge fizic la liceul său, având ore și în alte trei unități de învățământ. În cele din urmă, profesorul a renunțat la clasa respectivă pentru a-și putea îndeplini sarcinile în celelalte școli.

Un astfel de exemplu arată cum lipsa personalului și distribuirea dificilă a normelor didactice pot influența experiența elevilor. Din perspectiva reprezentanților acestora, îmbunătățirea salariilor și a condițiilor de muncă pentru profesori trebuie privită ca o investiție în calitatea educației, nu doar ca o cheltuială bugetară.

O altă problemă semnalată de elevi este legată de manualele școlare și de modul în care sunt folosite resursele didactice. Întârzierile în distribuirea manualelor, informațiile neactualizate și nevoia profesorilor de a-și adapta materialele ridică întrebări despre felul în care școala răspunde cerințelor generațiilor actuale.

Patrick Tămaș amintește că, la momentul la care se referă declarația sa, procedura de achiziție a manualelor era încă în desfășurare, chiar și la 29 septembrie.

El observă, totodată, că unii profesori preferă să folosească prezentări PowerPoint, materiale proprii sau explicații realizate în timpul orei, în locul manualelor.

„Nu neapărat că informațiile prezentate în manual nu ar fi bune pentru materie, dar poate modul de expunere a acestora este unul care nu se mai potrivește cu cerințele elevilor din ziua de azi”, explică președintele Consiliului Județean al Elevilor Cluj.

Problema actualizării conținuturilor este ilustrată de Ana Rusu Drumăzescu printr-un exemplu dintr-un manual de istorie, în care Uniunea Europeană este prezentată ca având 28 de state membre, deși, după retragerea Regatului Unit, numărul acestora a devenit 27.

„Un elev care se informează din astfel de manuale care nu sunt actualizate primește informație eronată. Și e important ca, în ceea ce privește ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, să actualizăm manualele, să fie în acord cu actualitatea și cu ceea ce se întâmplă în zilele noastre”, afirmă aceasta.

Pentru elevi, actualizarea manualelor nu este doar o chestiune administrativă. Este o condiție necesară pentru ca informațiile folosite la clasă să reflecte realitatea și pentru ca procesul de învățare să rămână relevant.

Dincolo de problemele concrete din școli, reprezentanții elevilor reclamă și dificultatea de a participa la deciziile care le influențează direct parcursul educațional.

Patrick Tămaș consideră că organizațiile elevilor nu sunt consultate suficient în procesul de elaborare a politicilor educaționale și că opiniile lor nu primesc întotdeauna atenția necesară din partea decidenților.

„Uneori ne-am dorit să fim consultați cu privire la unele politici, să fim incluși în procesul de decizie. Și acum, părerea noastră, din păcate, nu valorează foarte mult în fața decidenților”, afirmă acesta.

Reprezentanții elevilor susțin că dialogul cu autoritățile nu ar trebui să apară doar în momente de tensiune sau în urma protestelor. Consultarea tinerilor ar trebui să fie o componentă constantă a procesului decizional, mai ales atunci când sunt discutate măsuri care le afectează accesul la educație și sprijinul financiar.

Tinerii amintesc și un exemplu în care implicarea lor a avut un rezultat concret: demersurile pentru menținerea burselor sociale pe perioada verii.

Potrivit reprezentanților organizației, în urma presiunilor și a discuțiilor purtate la nivel național, propunerea de a întrerupe acordarea burselor sociale în timpul verii nu a fost aplicată în forma contestată de elevi, iar bursele au continuat să fie acordate.

Exemplul este invocat de aceștia ca argument că participarea elevilor poate contribui la schimbarea unor decizii. În același timp, tinerii își doresc ca implicarea lor să nu depindă exclusiv de proteste și de presiunea publică.

Întrebați ce schimbare ar considera urgentă pentru sistemul educațional, reprezentanții Consiliului Județean al Elevilor Cluj indică investițiile, reducerea diferențelor dintre mediul urban și cel rural și îmbunătățirea condițiilor din școli.

Unul dintre obiectivele propuse de tineri este alocarea a cel puțin 10% din produsul intern brut pentru educație, nivel pe care îl consideră necesar pentru a susține schimbările pe care le solicită. În paralel, aceștia cer reducerea decalajelor de infrastructură dintre școlile din orașe și cele din mediul rural. În opinia lor, asigurarea unor condiții decente de învățare reprezintă un pas esențial înainte ca sistemul să poată răspunde și altor probleme mai profunde.

„Fără bani, nimic nu se întâmplă în lumea asta și același lucru se aplică și în sistemul educațional”, este mesajul transmis de reprezentanții elevilor.

Propunerile lor vizează, așadar, atât resursele financiare și materiale, cât și personalul din școli, serviciile de sprijin și implicarea beneficiarilor direcți ai educației în elaborarea politicilor publice. La finalul discuției, mesajul elevilor către autorități este unul direct: declarațiile despre educație trebuie urmate de măsuri concrete, construite pornind de la problemele reale din școli.

„Toată lumea poate să facă promisiuni, dar nu la fel de multă lume poate chiar să se țină de ele. Doar pentru că promitem că vrem să facem ceva și poate chiar facem ceva de fațadă pentru educație, nu înseamnă că am rezolvat problema și că toate nevoile educației au fost îndeplinite”, transmit reprezentanții elevilor.

Aceștia cer autorităților să analizeze cu mai multă atenție dificultățile cu care se confruntă elevii și să evite măsurile grăbite, care nu răspund nevoilor reale ale sistemului. Educația nu înseamnă doar legi, reforme și angajamente publice. Înseamnă profesori care își pot desfășura activitatea în condiții adecvate, elevi care beneficiază de resurse și oportunități comparabile, consilieri școlari la care tinerii pot apela fără teamă și un sistem în care opiniile lor sunt luate în considerare. O educație declarată prioritate națională devine o prioritate reală abia atunci când schimbările se văd în fiecare școală și în viața fiecărui elev.