Prima pagină » Campanii » Incluziv » Incluziv: Ce a testat proiectul Open Door în România și alte trei țări europene | AUDIO

Incluziv: Ce a testat proiectul Open Door în România și alte trei țări europene | AUDIO

Proiectul european Open Door testează activități outdoor adaptate în România și alte trei țări

Articol editat de cristina.rusu, 6 octombrie 2026, 11:48

Accesul persoanelor cu dizabilități la activități în natură nu mai este, nici în România, o idee complet nouă. Există deja programe de caiac, schi, echitație sau alte activități adaptate, dezvoltate de organizații care au acumulat experiență în ultimii ani. Cu toate acestea, oferta rămâne inegală, iar pentru multe persoane barierele nu țin doar de infrastructură, ci și de lipsa informațiilor, de teama de a încerca ceva nou sau de faptul că organizatorii nu știu întotdeauna cum să adapteze o activitate.

De la această problemă a pornit și proiectul european Open Door – Natura pentru incluziune socială, finanţat prin Erasmus Plus, derulat timp de doi ani de organizații din România, Polonia, Spania și Cehia.

Asociația Babylon Travel din Cluj-Napoca a fost partenerul român al proiectului, care a încercat să adune și să testeze metode prin care activitățile outdoor să poată fi adaptate unor grupuri cu diferite tipuri de dizabilități.

Echipele partenere au trecut mai întâi prin patru sesiuni de formare internațională, fiecare concentrată pe o altă componentă: incluziune socială, terapie prin aventură, relația dintre om și natură și activități sportive adaptate.

În Polonia, participanții au discutat despre nevoile persoanelor cu diferite dizabilități și au testat practic unele dintre barierele de accesibilitate din spațiul urban. În Spania, activitățile au mers mai mult spre terapia prin aventură, de la caiac pe mare până la cățărare. În Cehia, accentul a fost pus pe relația cu natura și pe procesele de reflecție, iar în România, la Straja, participanții au lucrat cu activități de orientare, drumeții și exerciții de echipă în aer liber.

Metodele au fost apoi duse în fiecare dintre cele patru țări și testate cu grupuri locale. La Cluj, grupul a fost format din opt persoane cu dizabilități senzoriale – persoane nevăzătoare sau cu deficiențe de vedere și persoane cu deficiențe de auz. Activitățile au fost intenționat foarte diferite: yoga și mișcare creativă, piscină, escaladă, o vânătoare de comori senzorială în Grădina Botanică, drumeții, slackline, activități cu animale sau jocuri construite chiar de participanți.

Unele situații au scos la iveală bariere mai puțin evidente. Organizatorii au remarcat, de exemplu, că o simplă vizită la piscină poate ridica probleme suplimentare. O persoană nevăzătoare nu poate vedea cine sare în apă sau ce se întâmplă în jur, iar persoanele cu deficiențe de auz trebuie adesea să își dea jos aparatele auditive înainte de a intra în apă. Ceea ce pentru majoritatea oamenilor pare o activitate obișnuită poate necesita, așadar, mai multă pregătire și mai multă atenție la siguranță.

Experiența proiectului nu trebuie însă citită ca și cum activitățile outdoor adaptate ar lipsi cu totul din România. Există deja opțiuni destul de diverse. Tocmai existența acestor programe arată că nu este nevoie ca fiecare proiect să pornească de la zero. Este însă loc pentru opțiuni noi, mai ales atunci când acestea aduc experiență acumulată în mai multe țări și încearcă să transforme bunele practici în instrumente pe care să le poată folosi și alte organizații.

Open Door a încercat să răspundă și unei alte probleme: lipsa unor repere pentru organizațiile care ar vrea să organizeze astfel de activități, dar nu au experiență. În urma testărilor realizate în cele patru țări au fost elaborate un manual, un set de standarde și materiale video. Manualul descrie aproximativ 40 de activități, materialele necesare, modul de organizare și adaptările care pot fi făcute pentru diferite tipuri de dizabilități. Standardele tratează inclusiv formarea grupului și a echipei de sprijin, comunicarea, siguranța sau asistența medicală.

Un element important este că organizatorii nu prezintă aceste standarde ca pe o rețetă care elimină toate riscurile. În activitățile în natură apar inevitabil situații neprevăzute. Rolul unor asemenea instrumente este mai degrabă să-i oblige pe organizatori să se gândească din timp la lucruri care pot fi ușor ignorate: traseu, acces, comunicare, nevoile individuale ale participanților sau modul în care poate fi gestionată o situație de urgență.