Poemele de luni – Luminița Zaharia

Este membră a Uniunii Scriitorilor din România, filiala Bacău.

Articol editat de cristina.rusu, 28 septembrie 2026, 13:07

“republica scriitorilor

în republica scriitorilor
toți oamenii sunt buni
poeții prozatorii și criticii
conviețuiesc în armonie

sunt un poet repatriat
am umblat multe vieți
pe coclauri
m-au primit cu brațele deschise
mi-au spus
poeții nu ar trebui să aibă chip

am mers atunci la vraciul lor
mi-a șters de pe față
orice semn distinctiv
ca bonus mi-a dezvăluit și ora morții”,

ne relevă cu subtilitate dar și ironie, o posibilă interpretare a realității unui scriitor, poeta și prozatoarea Luminița Zaharia, născută la 30 septembrie 1964, la Turnu Măgurele, judeţul Teleorman.

Debutul publicistic se produce cu versuri în ziarul Teleormanul în anul 1992 iar cel în volum în 1997.

Publică mai multe volume de poezie: Un like de la el, Gerenuk, Brutus adoratu’, un pisoi cum nu e altul – versuri pentru copii, Et Dieu créa le chat, Regina trifoiului, Vremea lui floppy disk, Singură în simulator, Rapsod popular, Bogății nu visează niciodată scoici, Yeti într-un bloc de gheață, Călătorie de plăcere, Luminița de la capătul tunelului, Singularia tantum, Tu însămi, însuţi eu – dialoguri lirice (versuri), coautor Cristian Ţîrlea, Băiatul cu cărţile, Are mama două fete, Totul cîntă-n jurul meu, Contraste, Fulgerul loveşte o singură dată, Singură prin Uchronia, Lecţii de melancolie, Transcrierea fonetică a iubirii – antologie de autor.

Publică, de asemenea, volume de proză: Iulius Tescovin, Tricefal – antologie, dar și proză scurtă: Acronimele lui Pascal – reeditată, Fantezii cu Mișu.

Apare cu rol de coautor în peste treizeci de volume colective, antologii, cărți de interviuri, dicționare și almanahuri, și, totodată în reviste literare: Viaţa Românească, Expres cultural, Convorbiri literare, Algoritm literar, Caiete silvane, Plumb, ProSaeculum, Argeș, Banchetul, Caligraf etc.

Câștigă mai multe premii literare: Premiul pentru poezie pe anul 1999, Premiul Dumitru Crăciun la Festivalul literar internaţional „Titel Constantinescu”, premiul III la Festivalul Naţional de creaţie „Vrancea literară”, Premiul pentru volum publicat – Yeti într-un bloc de gheață – Concursul Național de Literatură Eminescu la Oravița, Premiul III la Concursul național de poezie „Adrian Păunescu”, mențiune la Festivalul Național de Poezie Cluj, Premiul revistei Literadura, Premiul III la Concursul Național de proză „Alexandru Odobescu”, premiul I (proză scurtă) la Festivalului Internaţional de Umor „Ion Cănăvoiu”, Premiul I la Festivalul Național de Umor de la Brăila, Premiul I la concursul Peregrinări, Dublin și multe altele.

Este membră a Uniunii Scriitorilor din România, filiala Bacău.

Raluca Faraon ii creionează spiritul ironic și zemflitor la adresa realității: “ precum teatrul anilor ʼ50, poezia Luminiței Zaharia devine una a deriziunii. Umorul, ironia, burlescul, absurdul, de multe ori, sunt semne clinice ale unei lumi în declin. Iubirea este constant pusă sub semnul întrebării, nu ca sentiment, ci, mai degrabă ca percepție (greșit denumită ca atare, iubire) a unui gol sufletesc ce ascunde spaima de moarte”, iar Tudor Cucu continua această constatare totodată realistă, dar impregnată de tristețe pe care o întâmpini cu haz: “cu ceva umor, ceva ironie și acea libertate vizionară în confecționarea unor măști „epice/de viață”, folosite ca trucuri în a poza curajos în plan estetic, trucuri specifice poeților autoironici, Luminița Zaharia este poeta care nu plătește tribut nici uneia din direcțiile poetice ale momentului.

În planul emoției afective, imagismul liric al poetei Luminița Zaharia presupune o reinventare a imaginației poetice în lumea cuvintelor, râsului, a poftei de joacă.”

critica născând zambile
(tablou naiv, fără morală clară)

ai capul dezorganizat
îmi spunea
scrii tot ce-ţi trece prin el
n-ai planul A, planul B,
poveştile tale sunt ca visele,
imprevizibile şi haotice
ba plăteşti tribute înaintaşilor
ba te prostituezi de dragul rimei
dar cel mai ades dai aşa cu barda
şi chiar te crezi barda îndrăgostiţilor nebuni
din frică de sirop devii crudă
(paparudă, caracudă
îl îngânam eu în gând
fără să mă pot abţine)
nu semeni niciodată cu tine
ca o hidră, ca un balaur
(cu solzi filigranaţi, din aur!)
uite, scrie pe viu despre inima mea
(şi-şi deschise pieptul cu stiletul de tăiat hârtia)
na, ia de-aici, în direct, poezia!

eu mă miram cum stă aşa ciopârţit
fără tampoane sau anestezie
şi încercam să înţeleg
ce o fi aia, dom’le, poezie
m-am apucat să îl cos
(că totuşi, totuşi mi-era milă)
când văd străfulgerată cum îi creşte
din atriul stâng,
o ditamai zambilă

femeia scria un poem, bărbatul o poezie

bărbatul scria o poezie
femeia năștea un poem
criticul pretins asexuat le culegea
pe furiș, celulele stem

bărbatul își recita poezia
în gura mare, descheiat la cămașă
trăgea cu ochiul la publicul feminin
la spate ascundea, just in case, o cravașă

femeia nu-și permitea alintări de lăuză
alăpta poemul cu ființa ei toată
îi cînta în surdină nani pui nani pui
în solitara ei cazemată

cînd poemul a-ntîlnit poezia, a fost
coup-de-foudre și care-pe-care
Snellius se răsucea în mormînt
nici lumina nu cunoscuse o așa propagare

ajunsă la cer, iubirea nebună
de absolutul ei îmbătată
sparse porțile raiului
avidă de prea dreaptă judecată

/dar cei șapte ani de-acasă cuvîntul și-au spus
poezia, semeață, s-a vrut mai presus
poemul, umil, și-a lăsat fruntea a lacrimă-n jos
iar Dumnezeu – privea neputincios
cum se-alege praful și pulberea de toată magia
și șterse din geneză poezia
pe mine, m-a mai îngăduit un timp, să vă povestesc
cum a fost odată ca niciodată iubirea
acestă durere reflexă
a dintelui dumnezeiesc/

Ana Herța

Radio Cluj poate fi ascultat şi online AICI. Ne găsești și pe facebook, X și instagram.