La Morlaca, tradiția renaște într-o casă de peste 100 de ani | FOTO

„Acasă la Morlaca” păstrează obiecte, tradiții și povești din satul de la poalele Vlădesei.

Articol editat de cristina.rusu, 13 august 2026, 13:06

Sâmbătă, 15 august, de la ora 14:00, la Morlaca, comuna Poieni, va avea loc inaugurarea oficială a Centrului Cultural Etnografic „Acasă la Morlaca”.

Proiectul, realizat de Asociația Arta Vie în parteneriat cu Primăria Comunei Poieni, își propune să păstreze, să promoveze și să transmită mai departe tradițiile și patrimoniul cultural local. Evenimentul va marca deschiderea unui spațiu dedicat comunității, în care tradițiile și valorile satului vor fi păstrate și valorificate prin activități culturale și educative.

La poalele Munților Vlădeasa, în satul Morlaca, liniștea are ceva aparte. Casele, dealurile și oamenii locului păstrează încă fragmente dintr-o lume în care lucrurile se făceau cu răbdare și cu mult suflet.

Aici, în mijlocul satului, o casă bătrână de peste un secol își deschide din nou porțile. Nu pentru a deveni doar o amintire a trecutului, ci pentru a deveni un loc viu, în care tradiția să poată fi văzută, povestită și transmisă mai departe.

Pe 15 august, la Morlaca, se deschide Centrul Cultural Etnografic „Acasă la Morlaca”, un proiect născut din dragostea pentru sat, pentru oamenii lui și pentru lucrurile care, fără astfel de inițiative, riscă să dispară.

Povestea începe cu Maria Pop. Casa în care se află astăzi centrul cultural a fost moștenită de la bunica sa. Dar colecția de obiecte care avea să umple încăperile a început să se adune cu mult înainte ca cineva să știe când și unde va fi expusă.

„De peste 20 de ani adun lucruri vechi din satul acesta, pentru că am văzut că tare mulți încep să vândă, să distrug. Rămânem fără ele și eu tare mi-am dorit ca atunci când oi avea unde să le expun, aș vrea să fie expuse, să se vadă că și aici, în sat, au fost femei și bărbați harnici.”

Dorința simplă a Mariei a avut nevoie de muncă și multă răbdare pentru a deveni realitate. Casa are mai bine de 100 de ani, iar starea în care se afla era departe de ceea ce vedem astăzi. Cinci ani a durat munca, 5 ani de lucrări ample de restaurare.

„A fost o muncă foarte grea. Nu putem spune în cuvinte, dar a trecut și sunt foarte fericită că am ajuns să putem deschide.”

Astăzi, casa pare că și-a recăpătat sufletul și asta și datorită Teodorei Onuț, omul care s-a alăturat proiectului și care a contribuit la transformarea visului în realitate.

Împreună cu Maria și cu designerul proiectului, a pus bazele Asociației Arta Vie. Teodora s-a ocupat de promovare, finanțare și scrierea proiectelor, dar și de restaurarea lemnului, a mobilierului și a obiectelor care urmau să ajungă în casa-muzeu.

„Când am văzut această casă, mi-am dat seama că are foarte mult potențial, pentru că era reprezentativă arhitectural pentru zonă și merita salvată tocmai pentru a păstra ceva din identitatea satului.” Teodora Onuț

Și poate că aici este una dintre cele mai importante povești ale acestui proiect. Nu a fost salvată doar o casă. Au fost salvate fragmente dintr-o lume. Pentru că, în ultimele decenii, multe dintre casele tradiționale ale satului au dispărut sau au fost transformate.

Unele au fost lăsate în paragină, altele au fost reparate fără respectarea arhitecturii originale, iar obiectele din gospodării au fost vândute sau aruncate.

Casa din Morlaca își propune să fie și un model pentru cei care vor să păstreze astfel de construcții. O casă în care obiectele nu sunt exponate reci, ci povești.

În încăperile casei găsești lucruri care au făcut parte cândva din viața de zi cu zi a oamenilor din sat. Mașina de cusut a bunicii Mariei, cea care cosea pentru oamenii din întreaga comunitate. Războiul de țesut, care nu este doar expus, ci folosit chiar și astăzi pentru a țese pânză. Furci de tors, lavițe, vase de lemn în care se păstrau brânza, sarea și alte bucate pentru iarnă, mobilier tradițional și o rudă încărcată cu haine, care era o mărturie a hărniciei unei fete. Atunci când veneau feciorii la fete sau când se pregătea nunta, pe rudă era așezată zestrea miresei.

În a doua încăpere a casei se află câteva dintre cele mai valoroase obiecte ale colecției: lăzile de zestre. Patru lăzi, fiecare cu propriul decor, propria formă și propria poveste.

În această zonă, aproape de Munții Apuseni, sunt întâlnite lăzile de tip sarcofag, cu capacul curbat. Zona a avut chiar un centru special de lădari, la Budureasa, singurul de acest fel din România. Lăzile erau transmise din generație în generație și aveau un rol important în viața unei familii. Cu cât era mai bogat decorată lada de zestre, cu atât vorbea mai mult despre statutul și bunăstarea familiei. Motivele solare, brazii, pomii sau „dinții de lup” erau sculptați și încrustați manual. Nimic nu era perfect drept, nimic nu era făcut în serie.

„Ele nu sunt drepte, au o ondulație pe care acum nu o mai găsești. Și încrustațiile erau făcute de mână. Lăzile de zestre sunt cele mai vechi piese pe care le veți găsi prin satele noastre, pentru că erau transmise din generație în generație”, spune Teodora Onuț.

Centrul Cultural Etnografic „Acasă la Morlaca” nu își dorește să fie doar un muzeu. Aici vor putea veni meșteri și artiști populari, vor putea fi organizate expoziții și ateliere, iar tradițiile locale – cântecele, jocurile, obiceiurile și meșteșugurile – vor putea fi readuse în atenția oamenilor.

„Nu vrem să fie un loc pe care doar îl vizitei și mergi mai departe. Vrem să fie un loc viu, care să servească și comunitatea locală, dar și zona, regiunea.” Teodora Onuț

Nu am plecat din căsuța-muzeu fără a degusta vărzările pregătite în cuptorul de lut din curtea casei de doamnele din sat, Maria Cordoș, Elena Neag și Mădaș Adela.

Pentru generațiile de astăzi, tradițiile pot părea uneori îndepărtate. Dar, în realitate, ele sunt făcute din lucruri simple: o casă, o ladă de zestre, o bucată de pânză țesută, o pâine coaptă în cuptor de lut, un cântec sau un joc. Sunt lucruri care au construit identitatea unei comunități. Iar mesajul femeilor din Morlaca pentru cei tineri este simplu:

„Noi i-am îndrumat să nu lase obiceiul din bătrâni.”

Pe 15 august, de la ora 14.00, Centrul Cultural Etnografic „Acasă la Morlaca” își deschide porțile. Vizitatorii vor putea descoperi colecția de obiecte tradiționale, vor putea gusta din bucatele pregătite de femeile satului și vor putea participa la un program artistic cu cântece și jocuri.

Dar, dincolo de toate acestea, vor putea păși într-o casă care a fost salvată de la dispariție. O casă care a aparținut unei bunici. O casă în care, după mai bine de o sută de ani, se întoarce viața.

Și poate că acesta este cel mai frumos lucru care i se poate întâmpla unei case vechi: să nu fie doar păstrată, ci să mai aibă încă ceva de spus. La Morlaca, trecutul nu a fost închis într-un muzeu. A fost readus acasă.

Rodica Tulbure

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI. Ne găsești și pe facebook, X și instagram.