Sesam deschide cartea: „Copiii căilor ferate” de E. Nesbit
O capodoperă a literaturii pentru copii.
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 10 iulie 2026, 14:09
De cele mai multe ori, o gară este doar un loc de trecere. Oamenii vin, urcă în tren și pleacă mai departe. În romanul „Copiii căilor ferate”, de E. Nesbit, însă, gara devine centrul unei lumi întregi. Aici se leagă prietenii neașteptate, apar personaje misterioase, se petrec întâmplări care schimbă destine și se ascund răspunsuri la întrebările care îi frământă pe eroi. Autoarea reușește să transforme un loc aparent obișnuit într-un spațiu plin de viață și de aventură, iar acesta este unul dintre motivele pentru care romanul continuă să fie citit cu plăcere de zeci de ani încoace.
Povestea îi are în centru pe Bobbie, Peter și Phyllis, trei frați a căror viață se schimbă brusc după dispariția tatălui lor. Fără să înțeleagă ce s-a întâmplat, ei sunt nevoiți să își schimbe total viața, să părăsească orașul și să se mute împreună cu mama lor într-o casă modestă de la țară. Acolo descoperă calea ferată, care devine treptat locul lor preferat. La început, trenurile reprezintă doar o curiozitate, însă în scurt timp gara ajunge să fie punctul de plecare al unor întâmplări pe care nu le-ar fi putut anticipa.
Copiii încearcă să-și ajute mama atunci când familia trece prin dificultăți, leagă o prietenie neobișnuită cu un bătrân care călătorește frecvent cu trenul și găzduiesc un scriitor rus refugiat, ajuns în Anglia după ani de închisoare și exil. Fiecare dintre aceste episoade aduce personaje noi și perspective diferite, fără să întrerupă firul principal al poveștii. Bineînțeles, întâmplările prin care trec cei trei frați sunt prea multe pentru a fi înșiruite, incluzând chiar salvarea unui tren de la accident. Palpitant, nu? Toate aceste aventuri au rolul de a ține cititorul în suspans și de a-l apropia pe acesta și mai mult de simpaticele personaje.
Pe lângă aventuri, romanul păstrează permanent un element de mister. Cititorul știe încă de la început că dispariția tatălui ascunde ceva grav, însă adevărul este dezvăluit treptat. Acest lucru menține interesul până la final și îi oferă cărții mai multă profunzime decât o simplă poveste despre copilărie. Sunt chiar curioasă, copii, voi ce părere aveți: unde ar fi putut dispărea atât de brusc tatăl acestor copii, un bărbat cu o familie frumoasă și înstărită, o casă mare și o slujbă de care este mulțumit? Bineînțeles, familia lor nu este chiar perfectă, căci asta ar fi imposibil.
Trebuie să vă avertizez de pe acum: cei trei frați se mai ceartă, însă țin foarte mult unul la celălalt. Cum știu asta? Păi, dacă nu ar exista această dragoste între ei, atunci ei nu ar fi reușit să treacă prin toate prin câte au trecut. Bobbie, Peter și Phyllis nu sunt eroi perfecți, ci copii credibili, care greșesc, se ceartă, se sperie și încearcă să găsească soluții la probleme mai mari decât ei. Tocmai de aceea aventurile lor par autentice, iar cititorul ajunge să urmărească cu interes fiecare nouă întâmplare.
„Copiii căilor ferate” este un roman care combină foarte bine aventura, misterul și umorul. Prin personajele sale memorabile, prin atmosfera creată în jurul căii ferate și prin numeroasele întâmplări care se succed de-a lungul acțiunii, cartea reușește să captiveze cititorul de la primele pagini. Așadar, dragi copii, vă invit la Biblioteca Județeană „Octavian Goga” Cluj, unde găsiți romanul pe care vi-l recomand azi. Urcați-vă în vagoane și fiți pregătiți ca șinele trenului să vă poarte undeva departe în imaginația voastră.
Andreea Rotar, Biblioteca Județeană „Octavian Goga” Cluj