Prima pagină » Reportaje » „În momentul în care crezi că le știi pe toate, ești pe o pantă descendentă” – Mihai Silvășan, antrenorul lui U-BT

„În momentul în care crezi că le știi pe toate, ești pe o pantă descendentă” – Mihai Silvășan, antrenorul lui U-BT

Despre reconstrucție, despre fair play și despre ce înseamnă succesul când victoria devine aproape o obligație, Mihai Silvășan a vorbit cu Tiberiu Crișan.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 30 iunie 2026, 13:01

De zece ani, Mihai Silvășan construiește campioni la Cluj. Sub conducerea lui, U-BT a câștigat din nou titlul național și a jucat pentru prima dată un sezon complet în ABA League, competiția regională care i-a adus față în față cu echipe de Euroligă. Un sezon pe care el însuși îl numește cel mai greu din cariera sa – și pe care și l-a dorit. Despre reconstrucție, despre fair play și despre ce înseamnă succesul când victoria devine aproape o obligație, Mihai Silvășan a vorbit cu Tiberiu Crișan.

Dacă ar fi să condensăm sezonul acesta într-un singur cuvânt, care ar fi acela?

E foarte greu de spus un singur cuvânt despre tot ceea ce a însemnat sezonul acesta. Probabil cel mai greu din cariera mea de antrenor. ABA League e o competiție regională foarte puternică, implică foarte multe deplasări în plus și mai grele față de Liga Națională. EuroCup a rămas în prim-plan, însă cele două competiții combinate ne-au dat foarte multe bătăi de cap – și din punctul de vedere al valorii echipelor cu care jucam, dar și din punct de vedere organizatoric. Felul cum făceam deplasările, cum ne antrenam, unde mergeam, unde stăteam. A trebuit să schimb ritmul antrenamentelor, să fac lucrurile în așa fel încât echipa să fie la ora meciurilor cea mai bună versiune a sa, chiar dacă de multe ori am avut două deplasări legate. Jucam ieri în EuroCup, de acolo mergeam direct la un meci în ABA League, fără să apucăm să facem antrenamente. Am avut momente în care două săptămâni am fost plecați continuu – am ajuns duminică acasă și luni dimineața am plecat iarăși. Un sezon cu foarte multe provocări, însă un sezon pe care ni l-am dorit și pe care continuăm să ni-l dorim.

V-ați dorit ABA League de mult. După primul sezon complet, ce ați descoperit acolo și nu ați fi putut afla din afară?

Challenge-ul înseamnă foarte multe deplasări, uneori în orașe greu de ajuns – Muntenegru, Split, Čačak. E o provocare și în ceea ce privește organizarea. Pe de altă parte, am jucat cu echipe puternice. Chiar și când jucam cu ultima clasată – cum a fost meciul de la Split sau cu Čačak – am pierdut. Se poate întâmpla absolut orice, nu mai e ca în România, unde unele meciuri erau câștigate dinainte. ABA League înseamnă că trebuie să fii concentrat și motivat la absolut fiecare meci. Toate echipele sunt, într-un fel sau altul, competitive. Și să nu uităm: trei echipe de Euroligă în competiție, ceea ce înseamnă șase meciuri jucate cu echipe de Euroligă. Din punctul nostru de vedere, a fost un mare plus – atât prin numărul suporterilor care au venit, acasă și în deplasare, cât și prin challenge-ul de a juca cu echipe extrem de puternice. Chiar dacă nu am câștigat niciunul din cele șase meciuri, eu cred că am fost competitivi. Am fost în meci în absolut toate cele șase partide și am avut șansa noastră în unele dintre ele.

Ce au în plus echipele de Euroligă față de voi, dincolo de bugetele mai generoase?

Când ai foarte mulți bani, poți lua jucători de calitate mai mare. Cam asta e diferența. Dar nu e chiar atât de simplu. Dacă ne uităm la Steaua Roșie, au avut cel mai mare buget din istoria lor, însă performanțele de anul acesta nu au fost remarcabile – au ieșit din semifinalele ABA League, ceea ce a dus la schimbarea antrenorului. Bugetul e important pentru că îți aduce jucători de certă valoare, iar în meciurile cu o echipă ca a noastră, cu buget mult mai mic și bancă mai scurtă, această diferență se poate vedea. Însă principiile rămân aceleași – tot trebuie să faci o echipă competitivă, tot trebuie să construiești un spirit de echipă bun, altfel nu poți câștiga. În primul nostru sezon în ABA League, diferența de valoare individuală s-a făcut simțită în meciurile cu echipele de Euroligă.

La fiecare sfârșit de sezon trebuie să reconstruiți echipa aproape de la zero. Cum gestionați asta?

Prin faptul că ai succes și performanțe în competițiile europene, plătești un preț: nu mai poți ține jucătorii. Cei care au evoluat bine și au ajutat echipa într-un mod decisiv își doresc mai mulți bani și vor să plece în alte ligi sau la echipe mai puternice. E natural, e normal. Pe unii îi schimbăm chiar noi. Și așa ajungem în punctul în care, acum două săptămâni după terminarea campionatului, aveam un singur jucător sub contract – căpitanul Patrick Richard, care mai rămâne un an. În aceste două săptămâni am reușit să semnăm patru jucători noi, deci acum avem cinci plus juniorii din academie. Eu cred că perioada transferurilor e de departe cea mai importantă din timpul unui sezon. Dacă nu alegi bine și nu aduci jucătorii care să creeze o chimie bună, șansele tale de performanță se reduc foarte mult. Oricât de bun ai fi ca antrenor, dacă nu faci lucrurile bine în perioada verii – jucători cu caracter, care să-și înțeleagă rolul – puzzle-ul nu iese.

Reușiți să vă deconectați în această perioadă?

Încă nu. În ultimii zece ani nu am reușit cu adevărat. Am reușit să mă deconectez câteva zile, dar nu cred că a existat o zi în care să nu mă gândesc la baschet. Îmi place foarte mult ceea ce fac și lucrul acesta mă menține motivat. Cred că mai am foarte mult de învățat și de progresat – sunt încă un antrenor tânăr, chiar și cu zece ani de experiență în spate. Pentru sezonul următor sunt extrem de motivat să construim o echipă și mai competitivă. O mare calitate pe care trebuie să o avem ca să fim competitivi este puterea de a învăța. Cred în asta foarte mult. În ziua de azi citesc cât de mult pot, ascult podcasturi, mă uit la lucruri care țin de baschet și nu numai. Nu poți citi doar despre baschet – citești din domenii diferite. Dar ideea de bază e: învață, învață, învață, nu te relaxa. În momentul în care crezi că le știi pe toate și că nu mai ai loc să te îmbunătățești, ești cu siguranță pe o pantă descendentă.

Dacă ar fi să mulțumești pentru o calitate cu care te-ai născut, care ar fi aceea?

Nu-mi place să vorbesc despre mine și despre calitățile mele – pentru asta ar trebui să întrebați prietenii și familia. Dar cu siguranță îmi place să fiu un om corect. Cred că e foarte important. Și îmi place să muncesc și să mă autodepășesc. De acolo încolo, trebuie să ai încredere că faci lucrurile corect, în așa fel încât să-ți așterni viitorul într-un mod pozitiv. Cred în principii și le am puternice – cred în educație, în corectitudine, în a nu face lucruri greșite față de alți oameni. Și cred în muncă.

Corectitudinea mă duce cu gândul la fair-play.

Da, cu siguranță. Adică pe mine nu o să mă vedeți că trieșez dacă jucăm un joc de table sau că mint un om sau altul doar ca să-mi văd interesul. E foarte important să fii corect chiar dacă lucrul acesta nu este tot timpul în avantajul tău.

Ce înseamnă pentru tine o viață frumoasă?

Liniște și sănătate acasă, putere de muncă, prieteni apropiați și viață socială pe lângă muncă. Am un grup de prieteni cu care ies la cafea aproape în fiecare dimineață – acel moment de 45 de minute e foarte important pentru noi. Și închei cu ce am început: sănătate și liniște acasă, sănătatea copiilor și putere de muncă.