Meșteșugul care nu poate fi copiat în fabrică
Cusătoresele din Sălaj expun creații realizate după modele tradiționale vechi.
Articol editat de cristina.rusu, 22 iunie 2026, 18:32
Expoziția de Spăcele sălăjene. Tradiția merge mai departe” deschisă la Zalău pune față în față cămășile cusute manual după modele vechi și imitațiile industriale promovate drept port tradițional.
Fiecare piesă prezentată în cadrul expoziției este rezultatul unei munci îndelungate. Alegerea modelului, documentarea și cusutul pot întinde realizarea unei singure cămăși pe parcursul mai multor ani.
Timpul investit nu reprezintă însă singura diferență față de obiectele fabricate în serie. Cămășile respectă formele și ornamentele tradiționale ale portului din Sălaj, iar intervenția fiecărei cusătorese le conferă un caracter unic.
Etnograful Camelia Burghele a atras atenția că piața este tot mai aglomerată de produse realizate industrial în alte țări și prezentate cumpărătorilor ca obiecte tradiționale.
În acest context, creațiile femeilor din Sălaj devin dovezi ale unui meșteșug păstrat prin cercetare, răbdare și lucru manual.
Spăcelul sălăjean este cămașa femeiască tradițională prin care comunitățile din Sălaj și-au exprimat, de-a lungul generațiilor, identitatea și priceperea. În vechime, lucrul începea cu pânza pregătită în gospodărie din cânepă, in sau bumbac, țesută la război și apoi croită în foi drepte, astfel încât materialul să fie folosit cu grijă.
Bucățile de pânză erau unite manual, iar mânecile largi erau încrețite la umeri și la încheieturi. Gulerul, pieptul și manșetele erau întărite și finisate prin cusături migăloase, iar sub braț se adăuga o bucată pătrată de material, numită „pui de spăcel”, care oferea cămășii mai multă lejeritate.
Frumusețea spăcelului era dată de ornamentele cusute pe piept, umeri, mâneci, guler și manșete. Motivele florale sau geometrice erau așezate după modele păstrate în familie ori specifice satului, iar cromatica putea sugera vârsta femeii care purta cămașa. Unele piese erau împodobite și cu dantelă lucrată manual.
Croiala și decorul nu erau identice în întregul județ. Comunitățile din zona Buciumi, Valea Barcăului și Zona Codrului au dezvoltat variante proprii, ușor de recunoscut prin forma cămășii, dispunerea cusăturilor și culorile folosite.
Realizarea unui spăcel autentic presupune documentare, răbdare și stăpânirea unor tehnici transmise între generații. De la pregătirea pânzei până la ultima cusătură, fiecare etapă este făcută manual, motiv pentru care o cămașă bogat ornamentată poate necesita luni sau chiar ani de muncă. Astfel, spăcelul nu este doar o piesă de port popular, ci o formă de memorie cusută, în care se păstrează istoria familiei și a satului sălăjean.
Din acest motiv, Ziua Universală a Iei capătă în Sălaj o semnificație locală. Pentru comunitate, sărbătoarea este și o zi a spăcelului, a cămășilor purtate de bunici și a modelelor care diferențiază portul județului de cel al altor regiuni.
Piesele expuse au fost realizate de membrele comunității cusătoreselelor din Sălaj. Deși au profesii diferite, acestea sunt unite de preocuparea pentru documentarea și continuarea meșteșugului tradițional.
Expoziția poate fi vizitată până la 26 iunie, la Secția de Adulți și Tineri a Bibliotecii Județene „I.S. Bădescu” Sălaj.
Evenimentul deschide manifestările organizate la Zalău de Ziua Universală a Iei și de Sânziene.
Radio Antena Satelor
Radio Cluj poate fi ascultat şi online AICI. Ne găsești și pe facebook, X și instagram.
