Bătaia nu e ruptă din rai: Un sfert dintre părinții români își pedepsesc fizic copiii
Un studiu arată că pedeapsa corporală persistă în România, în ciuda interdicției legale din 2004.
Articol editat de cristina.rusu, 9 iunie 2026, 14:48
Deși legislația românească interzice de peste două decenii pedeapsa corporală asupra copiilor, bătaia continuă să fie prezentă în multe familii.
De ce persistă această practică și ce ne spun cercetările despre efectele ei? Sunt întrebări la care încearcă să răspundă sociologul George-Valentin Roman, director de programe în cadrul Salvaţi copiii, în volumul „Când copilăria doare. Pedeapsa fizică asupra copilului în cultura românească”, apărut în 2026 la Editura Tritonic.
Cartea reprezintă continuarea unei cercetări interculturale publicate de autor în 2023 și combină analiza antropologică cu o amplă cercetare sociologică realizată pe un eșantion de 919 părinți.
Violența nu este o trăsătură naturală a relației dintre părinți și copii
Una dintre concluziile surprinzătoare ale cercetării este că pedeapsa corporală nu apare în societățile de vânători-culegători care au precedat civilizațiile complexe.
„Aproape fără nicio excepție, indiferent de zonele lumii în care au fost descrise aceste culturi de vânători-culegători, nu regăsim un tipar al pedepselor fizice”, spune George-Valentin Roman.
Potrivit acestuia, frecvența pedepselor corporale crește odată cu apariția societăților stratificate social, în care relațiile de putere și control devin tot mai importante. Cercetările antropologice și un studiu realizat de Universitatea Yale arată că violența asupra copiilor nu este un comportament universal și inevitabil, ci mai degrabă rezultatul unor norme culturale dezvoltate de-a lungul timpului.
„Bătaia nu este o trăsătură biologică inerentă, nu este un dat universal al relațiilor dintre părinți și copii, ci este de fapt un construct cultural”, explică autorul.
De la Mesopotamia la proverbele românești
Istoria oferă numeroase exemple ale modului în care violența a fost integrată în educație. În Mesopotamia, acum aproximativ 4.000 de ani, bătaia era principalul instrument disciplinar în școlile de scribi. În Sparta, copiii erau supuși periodic biciuirii pentru a li se „întări caracterul”. Nici spațiul românesc nu a fost o excepție. De la relatările lui Dimitrie Cantemir până la expresii populare precum „bătaia e ruptă din rai” sau „unde dă mama crește”, numeroase credințe tradiționale au contribuit la legitimarea violenței asupra copiilor.
„Normele sociale s-au transmis intergenerațional și au creat un soi de justificare culturală pentru folosirea violenței în familie”, afirmă sociologul.
Aproape un milion de copii încă sunt loviți
Cercetarea aduce însă și date concrete despre România de astăzi. Potrivit studiului, 25% dintre părinți au declarat că și-au pedepsit fizic copilul cel puțin o dată în săptămâna anterioară aplicării chestionarului.
„Raportat la numărul copiilor, vorbim de aproape un milion de copii care mai sunt bătuți din când în când, uneori chiar săptămânal”, spune autorul.
Mai îngrijorător este faptul că aproximativ 2% dintre părinți au declarat că folosesc pedeapsa fizică zilnic.
„Asta înseamnă, în mod concret, aproximativ 50.000 de copii aflați într-o asemenea situație.”
Există însă și motive de optimism. Comparativ cu începutul anilor 2000, procentul copiilor expuși pedepselor corporale este în scădere. Dacă un studiu realizat de Salvați Copiii în 2001–2002 indica o incidență de 84%, aceasta a coborât la 62% în 2013 și la 46% în 2021.
„Este clar că asistăm la o transformare a normelor sociale care încurajau folosirea bătăii”, consideră George Valentin Roman.
De ce continuă părinții să recurgă la bătaie?
Poate cea mai interesantă concluzie a cercetării este că factorul care prezice cel mai bine utilizarea pedepsei fizice nu este nivelul veniturilor sau educația, ci atitudinea părintelui. Convingeri precum „o palmă îl face pe copil să asculte” sau „uneori o palmă este singura soluție” influențează puternic comportamentul parental.
„Ceea ce gândește un părinte despre pedeapsa fizică prezice mult mai bine ceea ce face decât oricare alt factor sociodemografic”, explică George-Valentin Roman.
Multe comportamente sunt menținute nu pentru că oamenii cred cu adevărat în ele, ci pentru că presupun că ceilalți le aprobă.
Copiii și părinții văd diferit aceeași realitate
Focus-grupurile realizate cu copii și părinți au scos la iveală o diferență semnificativă de perspectivă. Întrebați ce înseamnă pedeapsa corporală, copiii au enumerat fără ezitare: „cu cureaua”, „cu palma”, „cu bățul”, „tras de păr”, „tras de urechi”.
La întrebarea despre expresia „bătaia e ruptă din rai”, unul dintre copii a oferit un răspuns care l-a impresionat pe cercetător:
„Nu e ruptă din rai. E o bătaie foarte violentă.”
În schimb, mulți părinți au folosit formulări care minimalizau violența: „o pălmuță”, „o ciufuleală”, „doar o palmă”.
„Copiii sunt mult mai puțin preocupați de aparențe. Ei sunt direcți și sinceri. Părinții tind să își mascheze anumite convingeri sau experiențe”, observă autorul.
Schimbarea nu vine doar prin lege
România a interzis explicit pedeapsa corporală în 2004, devenind al 13-lea stat din lume care a adoptat o asemenea legislație. Însă George-Valentin Roman subliniază că legea, de una singură, nu este suficientă.
„Menirea unei legi este să transmită un mesaj în societate. Dar după aceea ai nevoie de campanii, de educație parentală, de servicii sociale și de participarea reală a copiilor.”
Autorul pledează pentru extinderea programelor de educație parentală, pentru implicarea psihologilor și asistenților sociali și pentru dezvoltarea unei culturi a disciplinei pozitive.
„Nu există niciun motiv pentru o întoarcere la disciplina bazată pe forța fizică. Disciplina pozitivă este singura modalitate prin care ne putem crește copiii într-un mod fericit și sănătos.”
Mesajul cărții este unul clar: schimbarea este posibilă, dar presupune mai mult decât interdicții legale. Este nevoie de transformarea unor convingeri și norme culturale vechi de secole, astfel încât respectarea demnității copilului să devină o valoare împărtășită de întreaga societate.
Andrea Nagy
Radio Cluj poate fi ascultat şi online AICI. Ne găsești și pe facebook, X și instagram.
