Prima pagină » Sport » Cristian Chivu – De la elevul lui Mourinho la campion

Cristian Chivu – De la elevul lui Mourinho la campion

Chivu duce Inter pe primul loc în Serie A.

Articol editat de cristina.rusu, 5 mai 2026, 09:22

Angajat după plecarea lui Inzaghi, antrenorul român le-a răspuns celor mai sceptici prin fapte. Și a dominat campionatul, câștigând titlul cu trei meciuri înainte de finală.

Nu voia să fie José Mourinho, voia să fie el însuși. Era ambele lucruri fără să-și dea seama măcar.

Din 2008, un antrenor de la Inter nu mai câștigase Campionatul Italiei ca debutant. Cam de atunci, un antrenor de la Inter nu mai subliniase public că nu era un prost sau un idiot.

Cristian Chivu, care a fost un elev fidel al lui Mourinho, învățând arta de a câștiga mai multe trofee în același sezon, și-a început cariera pe bancă, arzând etape rapid.

Treisprezece meciuri în Seria A, în care a evitat retrogradarea pentru Parma, au fost suficiente pentru a-i câștiga atenția lui Beppe Marotta.

O jumătate de campionat a fost suficient pentru a le demonstra colegilor săi curajoși, fie ei Conte, Allegri sau Spalletti, că nimeni nu putea rezista ritmului său.

Campionatul lui Chivu de la Inter Milano s-a născut pe Autostrada Soarelui, lângă stația de taxare din Melegnano. E începutul lui iunie. Cristian conducea mașina spre Parma, unde directorul general Cherubini îl aștepta să semneze reînnoirea contractului său, o formalitate după rezultatele strălucite ale clubului de a nu retrograda.

Fredona o melodie în italiană și fuma o țigară, când a văzut lumina verde intermitentă și numele MAROTTA pe ecranul computerului de bord. A răspuns la telefon. „Unde te duci?”. „Să semnez, domnule președinte”. „Atunci întoarce-te, ești noul antrenor al lui Inter”.

Campionatul Mondial al Cluburilor se apropia, nu avea niciun minut de pierdut.

Schimbare de direcție. Chivu îi spusese Parmei: „Voi refuza orice ofertă, cu excepția uneia. Aceasta’.

Şi-a sunat imediat soția, Adelina, a intrat pe prima ieșire posibilă de pe autostradă și s-a îndreptat spre Viale della Liberazione: câteva ore mai târziu, a renunțat și și-a băgat în buzunar un contract pe doi ani cu Inter.

O alegere din inimă pe care nu o va regreta niciodată: în curând va semna o prelungire a contractului până în 2028.

Inițial, Inter se gândise la Fabregas, după demisia turbulentă a lui Simone Inzaghi. Dar când cuplul Marotta-Ausilio și-a dat seama că nu merită să insiste, tentația de a sparge tiparele s-a conturat: de ce să nu țintim spre Cristian, care cunoaște fiecare centimetru al clubului nostru și a parcurs toate căile fotbalului de tineret ca antrenor, câștigând chiar și un Scudetto cu Primavera? Zis și făcut. Cu o misiune clară: să faciliteze o tranziție lină, rămânând în același timp în Liga Campionilor.

Nimeni nu i-a cerut să câștige imediat. Iar primii pași transmit într-adevăr o anumită consternare: echipa de bază, epuizată și descurajată, iese din Campionatul Mondial după doar patru meciuri. În plus, opțiunile de transfer necesare pentru schimbarea sistemului de joc, Lookman și Koné, nu se concretizează. Aici, Chivu este genial în a înțelege că singura modalitate de a câștiga credibilitate este să câștige jucătorii. Reușește. Insistă asupra unei formații 3-5-2, se mulțumește cu o campanie de transferuri țintită și amână verdictele. Și o învinge pe Torino la debut: 5-0, bum.

Totuși, trei weekenduri neuniforme sunt suficiente pentru a-i alimenta pe sceptici: Inter pierde acasă cu Udinese, la Torino împotriva lui Juventus și apoi la Napoli. O duminică și două sâmbete.

În octombrie, ratele de popularitate ale antrenorului ating pragul cel mai scăzut. Dar Chivu încă folosește bunul simț, chiar și în comunicare: în timp ce Marotta protestează împotriva arbitrajului de tip Maradona, el șoptește: „Vreau să schimb această mentalitate bazată pe plângeri”.

Muncește din greu și începe să câștige meciuri. Îi învinge pe adversarii mai slabi. Se împiedică în cele două derby-uri, dar între înfrângerile cu Milan, reușește 14 victorii și o remiză.

Dezamăgește în Supercupă și iese rapid din Liga Campionilor. Dar în Italia, nu se oprește aici. La Como, își consolidează poziția de lider cu o revenire spectaculoasă, câștigând Scudetto. În fața lui Fabregas, care ar fi putut fi în locul lui.