România, criticată din nou pentru condiţiile din spitalele de psihiatrie
Reforma blocată de interese locale și de teama pierderii locurilor de muncă.
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 16 aprilie 2026, 16:59
Cel mai recent raport al Comitetului European pentru Prevenirea Torturii readuce în atenție una dintre cele mai grave și mai puțin asumate probleme ale sistemului public din România: felul în care sunt tratate persoanele internate în spitalele și secțiile de psihiatrie. Documentul, rezultat în urma unor vizite de monitorizare, descrie agresiuni, rele tratamente, condiții improprii și lipsa unor reforme reale, în ciuda avertismentelor repetate formulate ani la rând.
Pentru Georgiana Pascu, activistă pentru drepturile omului și una dintre persoanele care au monitorizat constant situația din astfel de instituții, concluzia este limpede: nu mai este vorba despre cazuri izolate, despre scăpări administrative sau despre lipsuri punctuale, ci despre o problemă sistemică, care persistă și se adâncește.
Un limbaj mai grav decât în cazul altor state
Georgiana Pascu atrage atenția că raportul CPT folosește, în cazul României, un limbaj neobișnuit de sever. Dacă pentru alte state europene Comitetul vorbește mai ales despre lipsa personalului, despre folosirea excesivă a tratamentului medicamentos sau despre recurgerea frecventă la contenționare, în ceea ce privește România raportul merge mai departe și face trimitere la articolul 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, articol care interzice tortura și tratamentele inumane ori degradante.
Detaliul este esențial, consideră aceasta. El arată că situația din spitalele românești de psihiatrie nu este doar proastă, ci suficient de gravă încât să ridice problema unei încălcări continue a unor drepturi fundamentale. Mai mult, spune Georgiana Pascu, raportul sugerează că unele dintre recomandările formulate după vizitele anterioare nu doar că nu au fost puse în practică, dar între timp starea de fapt s-a deteriorat.
Potrivit raportului, inspectorii europeni au primit, în discuțiile cu pacienții, plângeri credibile despre agresiuni fizice. Este vorba, explică Georgiana Pascu, despre persoane care au relatat că au fost împinse, lovite, pălmuite, iar în unele cazuri ar fi fost folosite chiar și bastoane cu electroșocuri.
Georgiana Pascu spune că aceste constatări confirmă ceea ce organizațiile independente au observat de mult timp în teren. Ea amintește, între altele, de monitorizările făcute la secțiile de psihiatrie din Târnăveni, unde au fost găsite saloane supraaglomerate, cu sute pacienți înghesuiți „pat lângă pat”, în condiții improprii. În urma acestor constatări au fost luate unele măsuri de urgență și au început lucrări de renovare, ceea ce nu se ştie însă e ce s-a întâmplat cu oamenii mutați din acele secții și dacă soluția a fost una reală sau doar o redistribuire a problemei în alte spitale.
Un alt exemplu invocat este cel de la Jebel, unde, spune Georgiana Pascu, au fost găsite pacienţi ţinuţi într-un pavilion impropriu, în plină iarnă, în condiții pe care le descrie drept inumane. Astfel de situații nu arată doar precaritatea infrastructurii, ci și felul în care persoane extrem de vulnerabile pot ajunge să fie tratate în afara oricărui standard minim de protecție și demnitate.
România continuă să trateze problema prin internare, nu prin sprijin în comunitate
Statul român continuă să abordeze sănătatea mintală într-o logică veche, centrată pe internare și izolare, nu pe servicii în comunitate, atrage atenţia Georgiana Pascu. Cu alte cuvinte, atunci când o persoană are nevoie de sprijin psihiatric și social pe termen lung, sistemul preferă să o țină în spital sau să o mute dintr-o instituție în alta, în loc să creeze condițiile necesare pentru o viață autonomă, cu sprijin adaptat.
În acest context, mutarea pacienților dintr-un salon în altul, dintr-un spital în altul sau cosmetizarea unor clădiri nu rezolvă problema de fond. Dimpotrivă, spune Georgiana Pascu, poate prelungi o formă de instituționalizare care a fost deja criticată nu doar de CPT, ci și de alte organisme europene și internaționale.
Reforma blocată de interese locale și de teama pierderii locurilor de muncă
Din perspectiva Georgianei Pascu, lipsa banilor nu este singura explicație pentru stagnarea reformei. La fel de importantă este opoziția față de schimbare venită chiar din interiorul sistemului și din partea unor autorități locale.
Sindicatele s-au opus direct ideii de reformă, argumentând că aceasta ar putea duce la disponibilizări și la pierderea locurilor de muncă. În același registru, spune aceasta, reprezentanți ai consiliilor judeţene nu sunt de acord cu măsuri care ar diminua rolul unor instituții în care autoritățile au investit deja.
În opinia sa, acest lucru arată o realitate cunoscută de ani de zile: spitalele de psihiatrie, centrele rezidențiale și alte instituții similare sunt adesea mari angajatori la nivel local. Din acest motiv, închiderea lor parțială, restructurarea sau mutarea accentului spre servicii distribuite în comunitate sunt percepute nu ca un pas spre respectarea drepturilor omului, ci ca o amenințare economică și politică. Astfel, reforma sănătății mintale este blocată nu doar de incompetență sau dezinteres, ci și de interese administrative și electorale bine înrădăcinate.
Planuri care rămân pe hârtie
Georgiana Pascu reaminteşte că statul român a fost obligat să prezinte planuri de acțiune și să arate ce măsuri ia pentru a corecta problemele semnalate. Au existat memorandumuri, grupuri de lucru și rapoarte transmise la Strasbourg, dar progresul concret rămâne, în opinia sa, foarte redus. Doar o mică parte dintre măsurile asumate de ţara noastră ar fi fost realizate, iar multe dintre acestea par să fi constat mai degrabă în vizite de evaluare și întâlniri de lucru decât în schimbări reale pentru pacienți.
Această discrepanță dintre documente și realitate este una dintre marile frustrări ale celor care monitorizează domeniul. În timp ce pe hârtie se discută despre reformă, în teren continuă să existe supraaglomerare, lipsă de personal, practici abuzive și carențe grave în respectarea drepturilor fundamentale.
Deficitul de personal există, dar nu explică totul
Ministrul Sănătății a legat public multe dintre problemele semnalate de lipsa resurselor. Georgiana Pascu nu neagă că deficitul de personal este real și grav, însă spune că explicația nu poate fi redusă la atât. În opinia sa, problema este mai profundă: nu există o evaluare serioasă a resurselor umane, a pregătirii profesionale și a felului în care ar trebui reorganizat sistemul pentru a funcționa în logica serviciilor comunitare.
Ea spune că ar fi nevoie de psihiatri, psihologi, asistenți sociali, facilitatori, echipe mobile și personal pregătit să lucreze direct cu oamenii în mediul lor de viață, nu doar în instituții închise. Mai mult, consideră că și universitățile ar trebui să își revizuiască abordarea, astfel încât studenții care ies din facultăți să înțeleagă nu doar dimensiunea clinică a problemelor de sănătate mintală, ci și dreptul persoanelor vulnerabile de a trăi în comunitate.
Accesul la justiție rămâne adesea doar formal
Un alt punct critic vizează accesul la justiție al persoanelor cu dizabilități intelectuale și psihosociale. Georgiana Pascu spune că, în multe situații, plângerile privind rele tratamente nu sunt anchetate serios, iar dosarele sunt clasate fără investigații reale. Mai mult, persoanele vulnerabile ajung adesea în instanță fără sprijinul de care ar avea nevoie pentru a înțelege procedurile și pentru a-și exprima voința.
În teorie, legea recunoaște anumite garanții. În practică, spune ea, aceste persoane pot avea un avocat pe care nu l-au întâlnit niciodată, care nu le cunoaște nevoile și care nu beneficiază, la rândul lui, de instrumentele necesare pentru a comunica eficient cu ele. Dacă este nevoie de sprijin suplimentar, de adaptări procedurale, de explicații accesibile sau de intermediari care să ajute persoana să participe real la proces, acestea probabil vor lipsi.
Rezultatul este că accesul la justiție rămâne, în multe cazuri, unul de fațadă. Drepturile există pe hârtie, dar nu pot fi exercitate în mod efectiv.
Monitorizarea independentă există, dar este fragilă
Întrebată despre situația monitorizării independente, Georgiana Pascu spune că, formal, ONG-urile încă pot merge în astfel de vizite. Problema este însă că foarte puține organizații au resursele, expertiza și disponibilitatea de a face această muncă. Este un domeniu greu, consumator de timp și energie, aflat la intersecția dintre sănătate mintală, justiție, asistență socială și drepturile omului.
În plus, spune ea, organizațiile care aleg să se implice intră adesea în conflict direct cu autoritățile și cu managerii instituțiilor. De aceea, monitorizarea independentă rămâne fragilă și dependentă de puține organizații sau de câțiva oameni care au acumulat în timp experiență și rezistență.
În opinia sa, o schimbare reală ar presupune nu doar mai multe ONG-uri active, ci și dezvoltarea autoreprezentării: persoane care au trecut ele însele prin instituționalizare și care pot ajuta alți beneficiari să își cunoască și să își ceară drepturile.
De unde ar trebui început
Dacă ar avea puterea de a interveni imediat, Georgiana Pascu spune că ar începe cu trei direcții clare. Prima ar fi o radiografie reală a sistemului: cine sunt pacienții, de ce se află în spitale sau secții de psihiatrie, ce diagnostice au, care sunt nevoile lor și câți dintre ei ar putea trăi în comunitate dacă ar exista servicii potrivite.
A doua direcție ar fi investiția în resurse umane și schimbarea formării profesionale, astfel încât sistemul să poată funcționa în afara logicii instituționalizării. A treia ar fi accesul real la justiție și investigarea serioasă a abuzurilor, astfel încât relele tratamente să nu rămână nepedepsite, iar persoanele vulnerabile să nu fie lăsate fără apărare.
Toate acestea cer însă mai mult decât bani. Cer voință politică, perseverență administrativă și o schimbare de atitudine la nivelul societății.
Dialogul integral cu Georgiana Pascu vă invităm să-l ascultaţi aici sau pe frecvenţele Radio Cluj duminică, 19 aprilie, după ora 16.00.
Andrea Nagy
Radio Cluj poate fi ascultat şi online AICI. Ne găsești și pe facebook, X și instagram.
