Prima pagină » Campanii » Sesam deschide cartea » Sesam deschide cartea: ”Chiar nu s-a supărat nimeni?”

Sesam deschide cartea: ”Chiar nu s-a supărat nimeni?”

O serie de povestioare pline de umor, în care personajele sunt supărate, triste sau mânioase.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 10 aprilie 2026, 00:00

Dragii mei, e vacanță și sunt sărbători, sunt cele mai potrivite zile pentru citit, visat și povestit.

De obicei, în cărțile pentru copii găsim povești care vorbesc despre valoarea sentimentelor și emoțiilor pozitive: curaj, generozitate, consecvență, iubire, prietenie, veselie, bucurie. Ce facem însă cu sentimentele ca furie, frică, supărare, tristețe sau regret. Sunt ele inutile și ar fi mai bine să ne prefacem că nu există?

Din păcate, viața ne arată că nu e doar un șir nesfârșit de momente vesele sau fericite. Cu toții avem zile când ne simțim obosiți, triști, ne e frică, sau suntem pur și simplu enervați. Și asta nu înseamnă că e ceva greșit cu noi, ci, din contră, dacă știm să recunoaștem sentimentele nu tocmai plăcute, vom ști să le facem față mai ușor și ne vom bucura mai tare de momentele în care nu avem parte de ele.

De la această idee pornește scriitorul neerlandez Toon Tellegen. Cartea lui „Chiar nu s-a supărat nimeni?”, tradusă în limba română de Alexa Stoicescu și publicată la editura Frontiera cuprinde o serie de povestioare pline de umor, în care personajele sunt supărate, triste sau mânioase. Poveștile se petrec în pădure, iar protagoniste sunt animăluțe ca șoarecele, ariciul, chițcanul, veverița, broasca sau furnica. Ba avem chiar și un rac de meserie comis-voiajor, care călătorește din casă-n casă, adică, pardon, din scorbură în scorbură, cu un geamantan plin cu… supărări, furii și iritări de toate felurile, culorile și mărimile.

În cartea lui Toon Tellegen mai facem cunoștință cu un elefant verde care se certa permanent cu sine însuși, dar și cu un rinocer și cu un hipopotam care se prind într-un dans ce zguduie pădurea toată.

Povestirile sunt scurte și au un final surprinzător, care în loc să vină cu o concluzie îl provoacă pe cititor să se gândească la cele citite și să inventeze diferite feluri în care ar putea fi continuată povestea.

Ultimul text din carte se numește „Dispariția supărării” iar animalele pădurii se strâng laolaltă neștiind cum să trăiască fără ea.

Ce învățăm noi din cartea lui Toon Tellegen. În primul rînd, cred că învățăm că supărarea, iritarea, tristețea au loc și rost în viața noastră. Sunt exact ca norii și ca ploaia, care nu ne plac, dar fără de care vremea bună ni s-ar părea plictisitoare. Și ne mai face să ne gândim că noi toți avem momente bune și momente rele și să-i privim pe cei din jurul nostru cu mai multă înțelegere și răbdare. Cel puțin, asta am înțeles eu citind „Chiar nu s-a suprat nimeni?”

Este posibil ca citind-o voi să ajungeți la o altă concluzie. Mie mi-a plăcut foarte mult, pentru că mi s-a părut o idee tare originală și utilă. În plus, cartea are niște ilustrații superbe, semnate de Marc Boutavant, autor de ilustrații și de benzi desenate care trăiește la Paris și care în 2019 a primit o mențiune la Târgul Internațional de Carte de la Bologna.

În ceea ce-l privește pe Toon Tellegen, el este născut în 1941, scrie cărți de proză și poezie și pentru copii, dar și pentru oameni mari. În tinerețe a fost medic de familie, iar apoi s-a dedicat literaturii. Îi place să scrie cel mai mult povești cu animale, iar în anul 2020 a primit prestigiosul premiul Hans Christian Andersen pentru întreaga carieră.

Sper să-i citiți cartea despre furie, iritare și tristețe și să vă amuzați și voi așa cum m-am amuzat și eu.