Prima pagină » Reportaje » Rețete și secrete: gustul tradiției, redescoperit în bucătăria de Paște

Rețete și secrete: gustul tradiției, redescoperit în bucătăria de Paște

Într-un restaurant micuț, dar plin de farmec, am întâlnit-o pe Codina Sopon.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 7 aprilie 2026, 17:10

În apropierea sărbătorilor pascale, gândul ne poartă inevitabil către mesele îmbelșugate din copilărie, acolo unde fiecare preparat avea o poveste și un rost. Într-un restaurant micuț, dar plin de farmec, am întâlnit-o pe Codina Sopon, o bucătăreasă care păstrează vii aceste tradiții și le aduce mai aproape de gusturile de astăzi.

Pentru Codina, Paștele nu înseamnă doar gătit, ci o adevărată întoarcere la rădăcini. Își amintește cu drag de bunătățile pregătite de bunici, rețete simple, dar pline de savoare, în care fiecare ingredient era ales cu grijă. Totul începea cu răbdare și cu respect pentru mâncare, ținând cont de importanța detaliilor care, de multe ori, fac diferența.

Preparatele tradiționale precum, friptura, cozonacul sau pasca nu lipsesc din meniul de Paște, însă fiecare rețetă este atent echilibrată.

Codina ne-a dezvăluit și câteva dintre secretele sale: folosirea ingredientelor proaspete, condimentarea cu măsură și, mai ales, atenția acordată fiecărei etape din procesul de gătire.

Pentru Codina, fiecare farfurie spune o poveste despre familie, tradiții și despre bucuria de a împărți cu ceilalți ceva bun.

Interviul audio surprinde povestea Codinei și secretele preparatelor pascale. Îl ascultați aici:

În apropierea sărbătorilor pascale, ne întoarcem adesea la gusturile copilăriei și la rețetele care au trecut testul timpului.Am stat de vorbă cu Codina Sopon, bucătăreasă într-un restaurant cochet, care ne-a provocat să redescoperim bunătățile pregătite odinioară de bunici.Printre amintiri și arome, Codina ne-a împărtășit nu doar rețete, ci și mici secrete care fac diferența în bucătărie.

R.T: Ce nu lipsește de pe masa de paște?

Codina Sopon: În primul rând, tradiționala friptură de miel care se pregătește în prealabil, urmat de drobul de miel, care e extraordinar, pe care gospodinele îl pregăteau cu multă atenție din măruntaiele mielului, bineînțeles. Toate astea se fierb, apoi se toacă, se condimentează. Acolo trebuie multă frunză de pătrunjel, ceapă verde. Se pune în tavă și de obicei, se pun ouă fierte întregi. În momentul în care ai tăiat felia de drob, tu îți găsești acolo forma ouălui întreg, care te atrage, să zic așa, dar e și foarte bun. Peste drobul de miel se pune acea grăsime care intensifică gustul de miel, asta e o treabă benevolă. Apoi se lasă la cuptor până se rumenește și apoi se păstrează la rece.

Se mai obișnuiește, chiar și acum, să se servească în ziua de Paști, ciorba de miel cu macriș, ouăle roșii, bineînțeles, cozonacii sau colacii. Bineînțeles, pasca este nelipsită. Pasca tot așa se pregătește în Sâmbăta Mare. Și cozonacul și pasca erau făcute de cître gospodine în cuptorul de pâine. Aromată și pasca cu lămâie, cu vanilie.

R.T: E o diferență între cozonacul făcut la cuptorul cu pâine și cozonacul făcut într-un cuptor de aragaz?

Codina Sopon: În primul rând, toate produsele coapte în cuptorul de pâine își iau un gust aparte, cresc mai bine în cuptorul de pâine, se rumenesc mai bine. Probabil nu avem nici noi acum atâta răbdare. Pentru orice lucru îți trebuie mici secrete pe care bunicile noastre le aveau. Mult contează și modul de frământare și timpul de dospire. Noi acum suntem prinși cu serviciul, cu multe altele în gospodărie și probabil nu avem suficientă răbdare și de aceea, probabil, nu ne ies atâta de pufoși, atâta de mari. Ele se ocupau doar de pregătirea mesei de Paști, în Sâmbăta Mare.

R.T: Este un secret al cozonacilor ca să iasă buni, gustoși pe care îl știți dumneavoastră de la bunica?

Codina Sopon: Este un secret. În primul rând, contează foarte mult și felul în care îl frământ și timpul de frământare și timpul de dospire.

R.T: Cât trebuie lăsat un cozonac să dospească?

Codina Sopon: Mai bine de o oră și undeva la cald. Bunicile, de mult, îl puneau chiar între perne, undeva la căldură, să dospească aluatul. De vreme ce noi acum îl lăsăm undeva în bucătărie și când îi vine rândul îl băgăm la cuptor. Se umplu cu gălbenuș de ou, se presară zahăr, se puneau în forme, se făceau și rotunzi, se făceau chiar și cozonaci goi, fără mac, fără nucă, se făceau și cu rahat, dar se făceau în diferite forme. Pasca, la fel și ea, o împleteau. Era probabil o întrecere în a împleti pasca sau o mândrie. Cine împletește cel mai frumos, da.

R.T: Puteți să ne spuneți o rețetă de pască?

Codina Sopon: Unele persoane folosește și brânza sărată. Noi obișnuiam să facem doar cu brânză dulce. Cum am spus, arome, o coajă de lămâie. În trecut, sigur că nu erau atâtea lămâi, gospodinele se îngrijeau și puneau alte arome, o vanilie. Tot aluatul de cozonac se folosește și la pască.

R.T: Și ce ne trebuie?

Codina Sopon: Făină, bineînțeles, ouă, lapte, drojdie. Noi acum mai punem și puțin unt. Și tot așa, la urmă, se unge cu gălbenuș de ou. Se mai pot pune și stafide în brânza de vacă, asta e o chestie benevolă, nu-i obligatorie. Acum o facem mult mai sofisticată. În trecut era o rețetă mult mai simplă, dar erau foarte gustoase.

R.T: Dumneavoastră ce veți pune pe masa de paște?

Codina Sopon: Probabil o supă de găină. Găina, bineînțeles, de la noi din curte, cu tăiței făcuți de mine.Vestitul miel, pe care îl pregătim în prealabil.

R.T: Ce înseamnă pregătitul ăsta al mielului?

Codina Sopon: În momentul în care ai mielul gata tranșat, trebuie condimentat. Sunt persoane care chiar dau un clocot mielului, îl opăresc, alte persoane îl păstrează câteva ore la marinat, apoi se bagă la cuptor, se stropește cu vin, se presară usturoi.

R.T: Secretele unei fripturi foarte bune care ar fi?

Codina Sopon: Și aici contează mult gustul fiecăruia, dar eu cred și spun că ne putem folosi de condimentele noastre tradiționale: sare, piper, puțină boia, usturoi, puțin vin, poate puțină slănină, împănat mielul cu puțină slănină. Cam asta este o friptură extraordinară.

Pentru Codina, gătitul nu înseamnă doar respectarea unor rețete, ci și păstrarea unei moșteniri culinare adaptate gusturilor de astăzi. În tradiție și pasiune, fiecare preparat spune o poveste, iar de sărbători, aceste povești ajung mai aproape ca oricând de sufletele celor care le savurează.