Incluziv: Cum arată şcoala pentru părinţii copiilor cu autism

Integrarea este posibilă, dar sprijinul rămâne insuficient.

Articol editat de cristina.rusu, 1 aprilie 2026, 15:18

Școală, integrare, viață de adult – sunt teme care preocupă orice părinte. Pentru familiile care cresc un copil cu autism, aceste întrebări capătă însă nuanţe mai intense.

Deși, în teorie, accesul la educație este garantat, în practică fiecare pas înseamnă adaptare, căutare și, adesea, încercări repetate de a face lucrurile să funcționeze. Părinții ajung să învețe din mers, să distingă între soluții reale și promisiuni și, uneori, să negocieze chiar și aplicarea unor măsuri deja existente, într-un echilibru fragil între bunăvoință și reticență.

Despre cum arată, de fapt, integrarea în școală pentru copiii cu autism, ce găsesc părinții în sistem și ce pot face pentru a-și ușura parcursul, ne vorbeşte Nicoleta Orlea de la Institutul Autism Voice din Bucureşti, mama unui copil cu tulburare în spectru autist.

Integrarea copiilor cu autism în învățământul de masă este nu doar posibilă, ci și benefică, spune Nicoleta Orlea.

“În continuare, foarte mulți consideră că ar trebui să fie doar în școala specială, dar acest lucru nu este adevărat. Copiii cu autism, copiii cu neurodivergență, învață foarte bine imitând comportamentele altor copii tipici. Au nevoie aşadar să fie într-un mediu cu copii tipici, ca să poată interioriza cât mai bine ceea ce se cere de la ei în societate”, consideră aceasta.

Procesul nu este însă unul simplu, iar una dintre cele mai mari dificultăți este lipsa de sprijin pentru profesori. Mulți dintre aceștia nu beneficiază de formare specifică, de resurse sau de instrumente concrete pentru a gestiona clase eterogene, în care există elevi cu nevoi diferite.

“Foarte mulți profesori nu au parte de resurse, nu au acces la cursuri și nu vine nimeni să le spună cum să procedeze, ce instrumente să folosească și ce ar trebui să adapteze pentru fiecare copil în parte. Dacă într-o clasă sunt 24 de copii și trei dintre ei au un diagnostic, iar poate alți șase au diverse nevoi, chiar dacă nu sunt diagnosticați, este foarte greu pentru un singur profesor să facă integrarea așa cum trebuie”, spune Nicoleta Orlea.

În același timp, numărul insuficient de profesori de sprijin accentuează această presiune, lăsând multe familii să se descurce pe cont propriu. În lipsa unui sistem suficient de bine pus la punct, părinții ajung să preia o parte semnificativă din responsabilitate. Un instrument tot mai prezent în acest proces este inteligența artificială.

“Folosesc inteligența artificială de aproximativ șase luni, de când copilul meu a intrat în clasa a VI-a. Folosită corect, cu prompturi potrivite, inteligența artificială ajută foarte mult la simplificarea lecțiilor, la teme, la realizarea de proiecte, scheme vizuale sau hărți mentale — practic instrumentele de care orice părinte al unui copil cu CES are nevoie acasă. Astfel, parcursul academic al copilului devine mai ușor. Din păcate, în multe manuale există informație condensată, greoaie, cu termeni dificili, iar AI-ul poate traduce aceste lucruri într-un limbaj mai simplu, familiar, folosind exemple și analogii”, explică Nicoleta Orlea.

Experiența personală a Nicoletei Orlea confirmă aceste provocări, dar și posibilitatea depășirii lor. Fiul ei a fost integrat în învățământul de masă încă din clasa pregătitoare, într-o clasă numeroasă, unde adaptarea a fost dificilă la început.

“Erau 27 de elevi în clasă, dacă nu mă înșel. Am avut însă un noroc extraordinar cu învățătorul, care mai lucrase cu astfel de copii și era deschis să învețe. Deși avea în jur de 60 de ani când fiul meu era în clasa 0, mi-a plăcut foarte mult că a fost deschis la dialog și colaborare. Am lucrat foarte bine împreună, pentru că a vrut și nu s-a speriat.

Clasa a II-a a coincis cu perioada de școală online din pandemie — un alt șoc, dar am trecut și peste acel moment. Acum, în clasa a VI-a, este deja obișnuit. Nu mai are probleme cu mediul din școala de masă — copii mulți, agitație, zgomot — pentru că l-am expus treptat la aceste situații”, povesteşte Nicoleta Orlea.

Un aspect important este faptul că, în cazul lor, nu s-a pus problema excluderii, o situație cu care alte familii încă se confruntă.

“Se întâmplă încă destul de des. Motivele sunt, de cele mai multe ori, aceleași: teama că s-ar putea întâmpla ceva în clasă, teama că acel copil ar putea deveni agresiv sau că ar încetini ritmul clasei. Din punctul meu de vedere, dacă ar exista cursuri de neuroincluziune în toate școlile din România, această teamă ar dispărea, pentru că frica vine din necunoaștere”, consideră Nicoleta Orlea.

Dincolo de școală, părinții copiilor cu autism se confruntă adesea și cu presiunea socială. Dacă au un loc de muncă sau se dedică 24 de ore îngrijirii copilului cu dizabilităţi, dacă alocă timp pentru ei înşişi, dacă acordă prea multă sau prea puţină independenţă, aceştia sunt expuşi judecăţii celor din jur chiar mai mult decât alţi părinţi, ceea ce adaugă o povară

“Sfatul meu pentru orice părinte este să nu acorde atenție acestor judecăți, pentru că, dacă nu ai trăit viața unui părinte de copil cu dizabilitate, nu ai dreptul să judeci. Indiferent dacă are un loc de muncă sau nu, dacă este asistent personal sau nu, fiecare face ceea ce consideră că este bine pentru el și pentru familia sa”, Nicoleta Orlea.

Andrea Nagy

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, X și instagram.