Ce mai citim: Recomandarea traducătorului

Khalid Lyamlahy, „Memorial la Veneția”, traducere din limba franceză de Alexandra Ionel, Casa Cărții de Știință, 2025

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 29 martie 2026, 00:00

Traducând romanul Évocation d’un mémorial à Venise, de Khalid Lyamlahy, am avut senzația că nu lucrez doar asupra unui text, ci asupra unei răni deschise.

Cartea, publicată în 2023 la editura pariziană Présences Africaine și recompensată cu Mențiunea specială a Premiului celor cinci continente ale Francofoniei în 2024, pornește de la un fapt real tulburător: în ianuarie 2017, un tânăr gambian se aruncă în Marele Canal din Veneția și se îneacă sub privirile, uneori chiar sub apostrofările, trecătorilor. Acest episod devine punctul de plecare pentru o reflecție profundă asupra exilului, memoriei și indiferenței colective.

Cartea este structurată în trei părți – „Apele”, „Țipetele” și „Cuvintele” – și urmărește, gradual, contextul tragediei, reacțiile pe care aceasta le-a stârnit și, în final, limitele limbajului în fața unei asemenea experiențe. În centrul tuturor acestor secvențe se află întrebarea: ce poate face literatura atunci când realitatea devine de neîndurat?

Textul poetic și introspectiv al scriitorului franco-marocan Khalid Lyamlahy este un demers fragmentar, situat la granița dintre ficțiune și meditație, după cum subliniază naratorul însuși la un moment dat:

„De fiecare dată când încerc să fac ordine printre notițe, îmi sare în ochi un lucru evident: s-ar părea că nu există nicio formă de scriitură care să-ți poată prelua drama. Nici ficțiunea, nici povestirea. Nici confesiunea imaginară, nici biografia poetică sau romanțată. Acest memorial este asemeni lagunei, fâșii de uscat împresurate de apă și nesiguranță. Un vârtej de praf, o puzderie de fisuri, țăndări pe care nimic nu e în stare să le strângă laolaltă, poate doar gustul stăruitor al înfrângerii.” (p. 162)

Astfel, autorul oferă cititorului o reflecție profundă și emoționantă asupra fragilității memoriei, a fisurilor și inconsistenței sale, precum și asupra puterii scrisului ca spațiu de rezistență și reconciliere.

Veneția, acest oraș deopotrivă trufaș și muribund, îi permite naratorului să stabilească un dialog între timpuri și spații, să urmărească o dramă camuflată într-un fapt divers, pentru a dezvălui intensitatea suferinței și josnicia oamenilor. A depune mărturie, în fața lumii, despre disperarea unui întreg continent, a denunța nedreptățile și indiferența generală, confruntându-te în același timp cu propriile limite atunci când rememorezi nenumăratele tragedii ale exilului, creează o tensiune aparte și profund emoționantă – un motiv suficient pentru a aborda traducerea acestui text în limba română. Marea provocare a transpunerii în limba română a fost să găsesc un echilibru între filonul poetic și empatic al povestirii și implacabilitatea statisticilor privind migrația clandestină, precum și a limbajului birocratic apăsător.

În definitiv, cartea capătă o dimensiune profund etică, este o stelă ridicată în memoria lui Pateh Sabally, dar și a miilor de imigranți pentru care exilul – cu corolarele sale – este o otravă funestă. Înainte să sfârșească în lagună, Pateh moare înecat în dezinteresul, disprețul, ura și sarcasmul care-l înconjoară.

Alexandra Ionel, traducătoarea cărții

Khalid Lyamlahy, Memorial la Veneția, traducere din limba franceză și note de Alexandra Ionel, Cluj-Napoca, Casa Cărții de Știință, colecția „Traducem lumea”, 2025, 170 p.

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, X și instagram.