Prima pagină » Campanii » Ce mai citim? » Ce mai citim: Recomandarea librarului

Ce mai citim: Recomandarea librarului

Anthony Hopkins ne oferă privilegiul de a privi în culisele vieții sale.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 22 martie 2026, 00:00

Când se lansează o nouă autobiografie a unei celebrități, nu te aștepți la prea multe. Mereu apare întrebarea “Oare cine a scris-o de fapt?” Dar nu e și cazul autobiografiei lui Anthony Hopkins: “Hai că am reușit, puștiule”, una dintre cele mai bune cărți de memorii a anului trecut, apărută la editura Nemira, tradusă de Silvia Năstasie.

Astăzi, Anthony Hopkins este unul din cei mai prestigioși actori cu o carieră extraordinară atât în lumea filmului, cât și în cea a teatrului. A câștigat două premii Oscar, patru premii BAFTA și multe altele, și a inspirat nenumărate generații de artiști. Însă, începuturile sale sunt cât se poate de umile.

Se naște într-un mic orășel industrial din Țara Galilor în 1937, într-o familie marcată de ororile primului război mondial și într-o lume care alunecă înspre cel de-al doilea. Crește înconjurat de bărbați duri care nu-și arată emoțiile și sapă buncăre în spatele casei, de soldați americani și sirene care anunță bombardamente. Iar această atitudine este adoptată și de micuțul Tony. “Uită tot. Ignoră durerea. Stai ca un mut. Ține-ți gura. Nu te băga”, sunt sfaturi primite de la bunicul său, care devin deviza după care Tony își ghidează copilăria și adolescența.

Anii de școală sunt marcați de eșec după eșec. Anthony este un elev foarte slab, cu probleme de adaptare și cu o atitudine insolentă față de profesori. Dar totul se schimbă când vede o proiecție a filmului Hamlet, regizată de Laurence Olivier, cu care întâmplarea face să aibă o relație îndelungată care îi marchează cariera. Hamlet îi aprinde o mică scânteie care urmează să crească încet-încet în interiorul tânărului Tony.

Cartea este scrisă într-un stil expresiv, cu un limbaj plin de viață. Hopkins rememorează în detaliu, cu sinceritate și vulnerabilitate, parcursul său anevoios care l-a făcut să fie cine este astăzi. Nu este doar o trecere prin filmele și piesele sale de teatru, ci o privire asupra a ceea ce s-a ascuns în spatele cortinei și a peliculei de film. Cartea este mai mult despre omul Anthony Hopkins decât despre actor.

În timp ce cariera sa începe să prindă contur, și este ghidat de diferiți mentori spre succes, el parcă face tot posibilul să se autosaboteze. În primii ani ai carierei sale, Hopkins ne vorbește despre autoizolarea sa, despre relațiile inexistente cu colegii, pornirile sale agresive și barurile pe care le frecventează pentru a se îngropa în alcool și a uita cine este măcar pentru o vreme.

Problema sa cu alcoolul devine o dependență care îl marchează și care aproape îi pune capăt vieții la doar 40 de ani. Dependența îl face un actor cu care se lucrează extrem de greu și îi distruge nenumărate relații profesionale, dar și personale. Unul dintre capitolele cele mai vulnerabile este cel în care ne povestește despre abandonarea fiicei sale, pentru care a simțit că nu poate face nimic altceva decât să-i ofere o viață groaznică din cauza felului în care a ajuns. O decizie care îl macină până în prezent.

A doua jumătate a cărții este una plină de speranță, în care Hopkins ne poartă prin călătoria sa de vindecare, cu toate greutățile atașate procesului. Pune foarte mult accent pe întâlnirile Alcoolicii Anonimi, pe care încă le frecventează, iar lansarea cărții coincide chiar cu aniversarea de 50 de ani a abstinenței sale. Vorbește și despre diagnosticul său de autism despre care spune că nu a venit ca o surpriză și că i-a servit ca un lucru pozitiv în cariera sa.

Zece ani mai târziu, acesta primește scenariul pentru “Tăcerea mieilor”, rolul care are să-i consolideze statutul de unul dintre cei mai buni actori ai tuturor timpurilor.

“Hai că am reușit, puștiule” nu e doar un titlu atrăgător, e o concluzie a unei vieți și a unei cariere titanice care s-a clădit pe nenumărate eșecuri și regrete. Iar Anthony Hopkins ne oferă privilegiul de a privi în culisele vieții sale.

Recent, editura Nemira a publicat și autobiografia lui Patrick Stewart, care este cel puțin la fel de promițătoare. Ambele cărți se găsesc la librăria Bookstory și vă așteaptă să le răsfoiți. Lectură frumoasă!