Filmul de weekend: Muzeul inocenței, o poveste pentru romantici

Un serial despre lumea orientală cu reguli diferite pentru noi, europenii.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 7 martie 2026, 00:00

Am început să mă uit la „Muzeul Inocenței” datorită lui Orhan Pamuk. Prestigiul său literar a depășit granițele țării sale natale, fiind laureat al Premiului Nobel. Știam că și-a dorit cu ceva timp în urmă să-i fie ecranizat romanul, dar a fost nemulțumit de felul în care au vrut să facă asta americanii, așa că proiectul a eșuat. Serialul care a intrat de puțin timp pe Netflix a primit acceptul scriitorului și i-au fost respectate dorințele în privința modului în care e conceput.

„Muzeul Inocenței” e primul serial turcesc la care m-am uitat și, ca să fiu complet sinceră, după vreun episod și jumătate am vrut să mă las păgubașă și să-l abandonez. Nu pentru că ar fi neinteresant sau prost realizat, ci pentru că este puțin prea dulceag pentru gusturile mele. Însă până la urmă am integrat și sentimentalismul poveștii și am văzut toate cele 9 episoade.

E o dramă romantică ce urmărește povestea de dragoste obsesivă și imposibilă între Kemal și Fusun. Este o oarecare diferență de vârstă între ei, tânăra e abia ieșită din adolescență, dar mai semnificativă e diferența de clasă socială dintre ei. El bogat, ea ruda îndepărtată mai săracă și neșcolită. El logodit cu o femeie frumoasă din aceeași castă binepoziționată în societate.

Despre alegerile pe care le fac personajele și ce au de pătimit din cauza iubirii ce-i mistuie nu voi da detalii, ca să nu stric surpriza unei eventuale vizionări. Remarc doar componenta contextului în care se întâmplă povestea: lumea orientală cu reguli diferite pentru noi, europenii, și portretul unui Istanbul fascinant din a doua jumătate a secolului trecut. Mi-a plăcut cum e filmat și cum e zugrăvit orașul, m-am amuzat să aud pe coloana sonoră un cântec de-al lui Joe Dassin în turcă.

Orhan Pamuk a lansat romanul în 2008, iar în anul următor a deschis și un Muzeu al Inocenței. I-a fost acordat atunci titlul de Muzeu european al anului, iar cei care l-au vizitat în Istanbul spun că e un loc uimitor. Panoul cu cele peste 4000 de chiștoace de țigări și cerceii în formă de fluture sunt piesele centrale în muzeu, la fel ca în roman și în serial, alături de celelalte obiecte care au fost adunate ani de zile de către personajul masculin, obiecte cu valoare neprețuită fiindcă au fost atinse de ființa iubită.

Citeam zilele trecute o declarație a scriitorului turc Orhan Pamuk care spunea că e surprins de succesul serialului, dar că se bucură în același timp că visul lui s-a realizat și că acum „Muzeul Inocenței” are o triplă reprezentare: în roman, în muzeu și pe micul ecran.

Anca Mureșan Bota

Foto: captură video YouTube

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, X și instagram.