Poemele de luni: Casandra Ioan

Debutul editorial se produce cu volumul de poezie Ucenicul vânător, apărut la editura Limes în 2006.

Articol editat de cristina.rusu, 2 martie 2026, 12:29

“Niciun cuvânt

Azi nici un cuvânt nu mă atinge,

Stau toate chibzuind pe fundul inimii mele,

Ca zaţul rămas într-o ceaşcă de cafea.

Nu am timp să le spăl de pe buze.

Se mai rostesc o vreme,

Prin ochi, prin obraji, prin zâmbete” prezintă senzorial propriul prezent, poeta, prozatoarea și traducătoarea Casandra Ioan născută pe 9 februarie 1981 la  Aiud.

Este licențiată a Facultății de Litere Cluj-Napoca, specializarea română – engleză, și absolventă a unui masterat în Studii irlandeze. În prezent este profesoară de limba engleză.

Debutul editorial se produce cu volumul de poezie Ucenicul vânător, apărut la editura Limes în 2006.

Publică volumele de poezie: Ucenicul vânător, Profilul aerului , Aproape înțeleasa fericire, dar și povestiri pentru copii: The story of a Leaf, If Your Favourite Colour is Black, The Orange și  jurnalul Drumul Rodiilor.

Este prezentă cu grupaje de poeme în: România Literară, Apostrof, Aiudul Literar, Revista Inter-Art, Paşii Profetului, Blajul, Discobolul, Citadela, Familia, Observator München, Mesagerul literar şi artistic, Fereastra, etc.

De asemenea, poemele sale sunt publicate în antologii de poezie, proză și interviuri atât în țară cât și în străinătate precum S.U.A sau Italia.

Realizează traduceri din poezia lui Lucian Blaga, Radu Selejan, Patricia Goodrich, Elizabeth Raby, Amy Mims, Ioan Hădărig.

A beneficiat de rezidențe artistice la Institutul de Artă din Santa Fe în 2007,  la Centrul Internațional al Scriitorilor și Traducătorilor din Rodos în 2012 şi 2018, la Centrul pentru Scriitori „Zvona i Nari“ din Croația în 2016 și în cadrul Proiectului Liter-Art, la Penitenciarul Aiud.

Este traducătoarea antologiei de poezie Oase, carne, blană de Patricia Goodrich și Elizabeth Raby în 2007 şi a volumelor de poezie Vânătoare de pietre în Transilvania de Patricia Goodrich în 2017,  Poeme de Ioan Hădărig și Patricia Goodrich în 2022.

Este laureată a Premiului „Mongolu“ pentru debut al Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor în anul 2006, a premiului revistei „Discobolul”, din Alba-Iulia, 2007 și a Premiului pentru traducere literară al Filialei Alba-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor în anul 2023.

“Casandra Ioan scrie o poezie a nebănuitului, în centrul acestui amfiteatru liric aflându-se taina, o poezie a inocenței și a nostalgiei parfumate de revelație. Sondează un teritoriu de profundă interioritate, firescul unei sărbători care ascunde aproape uitata poezie, prin cartografieri ale reliefurilor conștiinței, nocturne în variațiuni elegiace” conchide Lőrinczi Francisc-Mihai, iar Liliana Ursu despre Aproape înțeleasa fericire are o părere critică minuțioasă, afirmând că “Fondul magnetic al acestor poezii atât de vii, de originale, spontaneitatea lor declanşează emoția în momentul ei de implozie, preschimbând-o într-o experiență iniţiatică. E o poezie confesivă de doar câteva versuri uneori, sugerând cel mai adesea reînnoirea spirituală, surprinzând tainice rezonanțe și reverberații, mereu în căutarea scrisului cu lumină”.

Este membră a Uniunii Scriitorilor din România, filiala Alba – Hunedoara din octombrie 2011.

“Uneori scriu pentru a transmite, filtrat, unele experienţe anterioare. Alteori, poezia reprezintă pentru mine o nevoie de joacă, de destindere, de meditaţie“ și aceste idei care surprind subtilitatea existențială le regăsim din belșug în versurile scrise.

Cineva

Cineva care să-mi despice

acest aer întunecat al plămânilor.

O bucurie nebună să glăsuiască

în locul întregului meu corp.

Sufletul – stăpân pe sine şi pe vremelnice

întâmplări.

Singură pe câmpul ruginit,

Cu o hârtie de turnesol în mână,

încercând să determin aciditatea sufletului.

Toate aceste îngropări candide

mă duc mai aproape de chintesenţă.

Acum cunosc mai bine

Căldura perfuzată,

Lipsa mâinilor cu cinci degete.

În acest deşert,

văd ceva mai clar lumina

din frunze şi de pe chipul copiilor.

Solitudinea – acest cocon care mă îmbracă;

Răbdarea – cel mai important răstimp,

până la cea mai importantă întâlnire.

Azi între două şi trei

Azi

între două şi trei

poeţii îşi plâng iubirile;

în traducere liberă şi dezinvoltă –

eşecurile de a iubi;

fiindcă pe harta inimii lor,

poeţii bâjbâie pentru a găsi,

cea mai senină şi scurtă cale

de la minte la inimă.

În palate de cristal, sub policandre

de gheaţă,

poeţii îşi plâng iubirile

şi propria lor inimă.

Din locul unde cad lacrimile lor de foc

răsar ierburi de alean.

Cinteza şi mierla cântă limpezimile

şi dogoarea.

Luminişurile se umplu de soare.

E patru şi zece şi poeţii

au început să culeagă păpădii.

Ana Herța

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, X și instagram.