Prima pagină » Reportaje » Tulnicăresele din Apuseni – Sunetul care unește văile | AUDIO

Tulnicăresele din Apuseni – Sunetul care unește văile | AUDIO

Grupul de Tulnicărese duce mai departe o tradiție străveche, moștenită din generație în generație.

Articol editat de cristina.rusu, 1 martie 2026, 00:00

În inima Munților Apuseni, unde ecoul încă poartă poveștile satelor de odinioară, tulnicul nu este doar un instrument este glasul muntelui. Un sunet puternic, arhaic, ce a unit comunități și a străbătut văi și culmi.

Povestea lui merge mai departe astăzi, prin Grupul de Tulnicărese din Apuseni, grup născut din pasiunea și curajul unei femei care a înțeles valoarea tradiției și a dat-o mai departe nepoatelor.

Dacă pentru bunica Mariana Gligor, una din cele mai cunoscute tulnicărese din țară, declarată Tezaur Uman Viu UNESCO, tulnicul era parte din viața de zi cu zi, un mijloc de a transmite semnale dintr-un sat în altul, de a chema, de a anunța, de a proteja, pentru nepoatele sale Crinela Narița și Nina Onețiu el a devenit misiune.

Acestea nu doar cântă la tulnic, ci duc mai departe o moștenire. Din generație în generație, tradiția se păstrează vie, iar astăzi răsună pe scenă, la evenimente culturale, dar și în sufletele celor care le ascultă. Prin ele, instrumentul arhaic își spune din nou povestea.

Construit din lemn de molid, uneori având câțiva metri lungime, tulnicul este conceput pentru a amplifica sunetul pe distanțe mari, adaptat perfect reliefului accidentat al zonei.

În trecut, instrumentul era utilizat pentru transmiterea semnalelor între sate, pentru anunțarea pericolelor, pentru chemarea la adunări sau pentru coordonarea activităților pastorale.

Într-o regiune în care comunicarea era dificilă, tulnicul devenea un mijloc vital de legătură între oameni. De-a lungul timpului, funcția lui practică s-a estompat, însă valoarea culturală a crescut. Tradiția interpretării la tulnic s-a păstrat în special prin intermediul femeilor din Apuseni, care au transmis tehnica și repertoriul specific din generație în generație.

Tulnicul nu mai vestește astăzi primejdii sau adunări de obște, dar vestește ceva la fel de important: continuitatea, atâta timp cât există cineva care să-i dea glas, muntele nu va tăcea niciodată. Sunetul profund al tulnicului poartă cu el nu doar istorie, ci și iubire pentru rădăcini, respect pentru trecut și speranță pentru viitor.