Prima pagină » Campanii » Ce mai citim? » Poemele de luni: Emilia Poenaru Moldovan

Poemele de luni: Emilia Poenaru Moldovan

Este fondatoarea cenaclului online Cercul Literar de la Cluj din anul 2016.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 16 februarie 2026, 11:15

“Picioarele mele nu mai știu să meargă
doar fug
cu frica încolăcită pe glezne
ca o mătase udă.
Stîngul și dreptul –
dușmani de moarte
un bou și un măgar
înjugați în trupul meu
ca într-o pedeapsă divină
pe care am ales-o
fără să știu.

Domnul a vorbit
dar eu eram ocupată
să-mi învăț sîngele să tacă.
Pe gleznele mele însîngerate
se plimbă un șarpe voluptuos
ca o amintire care nu mai vrea să plece”,

ne invită spre reflecție asiduă, poeta, prozatoarea, editoarea, Emilia Poenaru Moldovan, născută la 1 februarie 1956 la Târgu Mureș.

A absolvit Facultatea de Relații Economice Internaționale, A.S.E. București.

Este fondatoarea cenaclului online Cercul Literar de la Cluj din anul 2016.

Emilia Poenaru Moldovan

A înființat și coordonat colecția Cercul Literar de la Cluj la editura Colorama între anii 2016 – 2024 activitate pe care o continuă la editura Casa Cărții de Știință începând de anul trecut. A fost până acum editoarea a peste 100 de volume.

A publicat volumele de poezie: Cheia închisorilor mele în două ediții, 2016 și 2018, Cineva care mine, Uioara Felix, Iepuri la Spinalonga/Liebres en Spinalonga – volum bilingv român spaniol, traducere de Enrique Nogueras, La pierre sonore du jour, poezii în limba franceză, traducere de Letiția Ilea, dar și proză: Ca vântul și ca gândul, Acompaniament de peniță, Fiction and Interview, bilingv român englez, traducere de Tania Diniță și Marion Ashton, ambele volume de cronică literară și în curs de apariție romanul În căutarea Atenei.

Este prezentă în antologiile Trepte, Cartea cuvintelor-madlenă, o antologie gândită de Irina Petraș – eseu, Rondul Scriitorilor- În dialog cu lucrări din Patrimoniul Muzeului de artă Cluj-Napoca, Primăvara poeziei traduceri în maghiară de Peter Demeny și Balasz F. Attila, Autoportrete în oglindă, (eseu) – o antologie de Irina Petraș, Poete ale Clujului de azi – Constantin Cubleșan, Lirica românească de la începuturi până azi, selecție și traducere în germană, Christian W. Schenk, Poemele Transilvaniei – antologie gândită de Irina Petraș.

Publică poezie, proză sau critică literară în importantele reviste : Steaua, Apostrof, Arca, Viața Românească, Hyperion, Poezia, Convorbiri literare, Discobolul, Mișcarea Literară, Familia, Caiete Silvane, Acolada, Nord literar, Algoritm literar, Neuma, Tribuna, Argeș, Littera Nova, Orașul, Conexiuni culturale, La Mongolu ș.a.

A câștigat Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Cluj, 2017, pentru volumul de poezie Cheia închisorilor mele, apărut în 2016.

În prefața la Cheia închisorilor mele, Ion Mureșan afirmă că poezia sa “este una deschisă la o multitudine de lecturi, neliniștită și frumoasă, densă și vie montată într-o carte cât se poate de original”, iar Ovidiu Pecican oferă atent o viziune minuțioasă asupra operei sale “că este vorba despre o poezie autobiografică sau despre o biografie imaginată în proximitatea unor vedete este mai puțin important decât faptul că, fără a obliga limba la contorsiuni neașteptate, scriind firesc și cu economie a mijloacelor (dar nu până la zgârcenie și hipereconomie), Emilia Poenaru Moldovan oferă un prilej de delectare cu imagini de indubitabiă autenticitate prietenilor poeziei sale, convocându-i la o excursie prietenească în ceea ce poate fi socotit proiecția locurilor sale de obârșie. Patriotism local? Nostalgie a originilor? Mai curând poezie survenită dinspre unul dintre talentele feminine actuale din poezia transilvană.”

“Simt că mă definește ceea ce a spus Gustave Flaubert „Unicul mod de a suporta existența este să te pierzi în literatură ca într-o orgie perpetuă”, literatură însemnând în primul rând citit consistent și continuu și apoi scris în momentul în care simți că ai ceva de spus, atât ție însuți în jurnal cât și celorlalți în cărți publicate”, ne oferă Emilia Poenaru Moldovan o rețetă sigură pentru a păși triumfători în ținutul livresc.

Umbra din marginea paginii

Singurătate în dospire lentă
sub acoperișuri ridicate din scheletele zilelor
într-o lume cu albia rîurilor uscată
pînă la amărăciune.
Sufletul își scrie numele pe pietriș
cu litere șlefuite de înfrîngeri
cu semne destrămate în licăr de rouă
înainte să apuce supraviețuirea.
Peștera gurii păstrează o lacrimă neconsolată
peștera pîntecului ascunde remușcări dintr-o altă viață
împărăția rămîne înăuntru
un spațiu unde harul
pîlpîie în spatele frazelor neterminate.
Scriu și scrisul devine singura respirație
singura dovadă că mai există drum dincolo de mine
fiecare vers îmi ia locul îmi ia trupul îmi ia timpul
scriu pînă cînd viața rămîne doar o umbră în marginea paginii
pînă cînd eu devin cea care trăiește în ceea ce a fost scris.
Poate acesta e destinul
o grație ce nu se arată
o împărăție ce nu se deschide
o supraviețuire în cuvinte în timp ce restul se destramă.

Printre privirile noastre

printre privirile noastre curg două fluvii
fiecare în direcția opusă
ne transportă visele ca pe baloți de mărfuri
visul meu despre umbrele corăbiilor de odinioară
călătorind spre porturi tandre și umbroase
se întîlnește cu al tău despre cheiuri de arșiță
unde înfloresc dorințele
precum cactușii în deșert
și iscă împreună un vîrtej întunecat
în ochiul lui suntem două păpuși goale și cuminți
încremenite în desfășurarea de forțe
a unei fericiri
cu țepii adînc înfipți în carne
ce ne aruncă după potolirea furtunii
pe fiecare spre malul fluviului său