Turnul Slăninii, comoara care n-a fost mâncată de câini
Povestea cămărilor săsești din bisericile fortificate ale Transilvaniei.
Articol editat de cristina.rusu, 3 februarie 2026, 00:00
E-o glumă veche între ardeleni, când își amintesc de copilărie: „am uns școala cu slănină, s-o mânce câinii”… Dar uite că turnurile bisericilor săsești nu le-or mâncat câinii, deși de secole acolo au adăpostit slănina!
Dacă-i întrebi de Turnul Slăninii – pe ardeleni mai cu seamă – o să-ți spună că era o încăpere specială, în incinta bisericilor fortificate săsești, unde se păstrau bucatele gospodarilor. Mai cu seamă slănina – că doar de aia îi spunea așa – dar și cârnații, pastramele, afumăturile…
Dacă-i pui să localizeze acest turn al slăninii – unii îți vor vorbi de Cisnădie sau de Gârbova – în Alba, alții de Stejăriș – în Sibiu, poate vei auzi de Hărman și Prejmer, în Brașov sau de Dârjiu, în Harghita… Și lista ar putea continua cu vreo două-trei sute de sate din interiorul arcului carpatic.
Vă propunem un exercițiu de imaginație.
Să ne întoarcem pe la mijlocul veacului al XVI-lea, în inima Țării Bârsei, la Hărman, unde impunătoarea biserică-cetate se afla sub asediul domnitorului Moldovei, Ștefan Tomșa, care zadarnic încerca să-i străpungă zidurile.
De ce voia voievodul inexpugnabila cetate? Ascundea ea vreo comoară? Nici vorbă. Doar… Alimente.
Pentru că familiile de sași erau obligate, fie că era pace sau război, să țină toate alimente în încăperile-depozit ale bisericii, de unde veneau să-și ia tain pentru o săptămână, la ceasuri bine stabilite.
Când venea sorocul împărțirii bucatelor, clopotul mic din turla bisericii suna într-un anumit fel și comunitatea întreagă se aduna dinaintea porților, intrând pe rând în tainiță, pentru a lua bucatele necesare încă 7 zile.
Dacă erau asediați, se retrăgeau între ziduri, cu toții, și rezistau acolo… căci bucate aveau destule. Dintre toate cele șapte turnuri ale fortificației, unul era rezervat depozitării slăninei. De-aceea îi și spuneau… Turnul Slăninii și era prevăzut cu guri de aerisire, ca să nu se altereze.
Astăzi, Turnul Slăninii din Hărman este doar punct obligatoriu de oprire în circuitul turistic. Ca și odinioară, la Hărman, există o zi pe săptămână când propietarii de cuie – și de slănină – pot veni să-și facă provizii. Ziua aceasta e miercurea.
Există însă „turnuri ale slăninii” care nu sunt simple spații muzeale.
Unul este cel din Gârbova, județul Alba. Construită la 1241, cetatea săsească n-a fost destinată să fie cămară pentru șuncile afumate. Trebuia să fie scut de apărare pentru năvălitori. Dar, în timp, și-a aflat și această utilitate. Iar în Turnul Slăninilor, bucățile de carne de porc sunt atârnate-n cârlige, ca la măcelar. Doar că aici fiecare știe care-i slănina lui și nu se atinge de a megieșului.
Să zicem că ești localnic și ai slănina ta în turn. Urci, tai cât îți trebuie și aplici o ștampilă pe locul tăiat. Așa, nimeni nu se va atinge de slana ta. Nici tu de a altuia.
Pentru săteni, „ceremonialul slăninilor” e un obicei necesar. Pentru turiști, e un spectacol la care asistă, după care se-ndeamnă să guste din slănină și să bea din pălincă.
Radio Antena Satelor
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, X și instagram.
