Filmul de weekend: Poison: o îmbrățișare după zece ani

Poison este jucat admirabil de doi actori foarte buni.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 31 ianuarie 2026, 00:00

Filmul despre care vă vorbesc astăzi are doar două personaje. Și e filmat într-o singură locație. Ar putea fi jucat pe o scenă de teatru. De fapt, Poison a plecat de la o piesă de teatru din 2009, scrisă de una dintre vocile importante ale dramaturgiei europene contemporane.

Olandeza Lot Vekemans a imaginat una dintre cele mai puternice piese despre doliu din teatrul recent. Teatre din Olanda, Germania sau Marea Britanie au jucat-o și continuă să o pună în scenă, semn al forței textului, indiferent de spațiul în care este montat.

Piesa surprinde revederea, după zece ani, a unui cuplu divorțat, marcat profund de moartea propriului copil.

În cuvintele autoarei, Poison vorbește despre ce ți se întâmplă atunci când tot pământul îți fuge de sub picioare. Cum faci față unui asemenea moment, când, dintr-o lovitură a sorții, tot sprijinul dispare? Nu există un singur mod de a trece printr-o astfel de tragedie. Dincolo de opiniile și sfaturile bine intenționate ale celor din jur, confruntarea cu o asemenea durere este, în esență, o experiență profund individuală. Iar tocmai această diferență de abordare creează tensiunea dramatică.

O tensiune inconfortabil de bine transpusă și în adaptarea cinematografică. Pe marele ecran, Poison este jucat admirabil de doi actori foarte buni: cunoscutul Tim Roth și, poate mai puțin faimoasa, dar la fel de versatila Trine Dyrholm, din Danemarca.

Dincolo de text, filmul mai are o legătură strânsă cu piesa. Regizoarea Désirée Nosbusch a jucat în Poison și a decis ulterior să ecranizeze povestea. Remarcată până acum în special ca actriță și gazdă de emisiuni TV, luxemburgheza Nosbusch își asumă cu curaj regia primului său lungmetraj de ficțiune și realizează un film tulburător, imposibil de trecut cu vederea.

Fără să facă senzație în marile festivaluri, Poison impresionează prin felul în care problematizează trauma într-un cuplu. „Durerea a fost atât de mare, încât mai întâi ne-a îndepărtat de noi înșine, apoi ne-a îndepărtat unul de celălalt”, spune personajul lui Tim Roth. Sintagma „la bine și la rău” nu funcționează întotdeauna, pentru că fiecare om suferă în felul lui.

Remarcabil este că Poison nu arată cu degetul spre niciunul dintre soți. Nu caută vinovați, chiar dacă cei doi își reproșează lucruri: „Ai plecat în ajunul Anului Nou, fără niciun cuvânt”, spune ea. „Am plecat, dar tu nu ai făcut nimic să mă oprești”, vine replica.

Multe cuvinte tăioase se vor spune în cele câteva ceasuri petrecute împreună, în cimitirul în care este îngropat fiul lor. Concilierea nu este posibilă, dar apar și momente senine: mici glume, o sticlă de vin băută în mașină. Singurul final potrivit pentru o astfel de întâlnire este exact cel propus de regizoare.

O îmbrățișare. Și un stol de păsări pe cer.

Mai bine vă invit să căutați și să priviți cu atenție această bijuterie cinematografică.

Tiberiu Crișan

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, X și instagram.