Prima pagină » Știri » Social » Transilvania » De Bobotează, despre apă; şi despre baraje care nu mai au stăpân

De Bobotează, despre apă; şi despre baraje care nu mai au stăpân

Ce spune legea despre baraje.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 6 ianuarie 2026, 00:00

Peste 30% din barajele din România se află într-o zonă gri: fie au fost construite fără autorizații, fie nu mai este clar cine răspunde legal de ele.

Multe dintre aceste lucrări hidrotehnice au fost ridicate înainte de 1989. Între timp au îmbătrânit, s-au degradat, iar întreținerea lor presupune intervenții costisitoare și asumarea unor responsabilități pe care, de multe ori, nimeni nu pare dispus să le preia. Pentru a înțelege situația concretă din județul Cluj, am adresat o serie de întrebări Administrației Bazinale de Apă Someș-Tisa.

Ce spune legea despre baraje

Prin definiție, barajul este orice lucrare hidrotehnică ce poate asigura acumularea de apă sau deșeuri industriale și a cărei eventuală rupere ar putea produce pierderi necontrolate, cu efecte grave asupra mediului social, economic sau natural.

În funcție de riscul asociat, barajele sunt încadrate în patru categorii de importanță:

A – importanță excepțională
B – importanță deosebită
C – importanță normală
D – importanță redusă

Situația barajelor din județul Cluj

În arealul bazinului hidrografic Someș-Tisa, administrat de Sistemul de Gospodărire a Apelor Cluj, sunt înregistrate:

– 6 baraje de importanţă excepţională şi deosebită, dintre care 5 sunt administrate de SC Hidroelectrica SA – Sucursala Hidrocentrale Cluj (Fântânele, Tarnița, Someșul Rece I, Someșul Cald, Florești II), iar unul de Administrația Bazinală Someș-Tisa (Gilău). Toate acestea dețin acte de reglementare valabile: autorizații de funcționare în condiții de siguranță, autorizații de gospodărire a apelor și regulamente clare de exploatare.

– 28 de baraje de importanţă normală, dintre care:

1 este administrat de ABA Someș-Tisa,
2 de unități administrativ-teritoriale,
20 de agenți economici,
5 de persoane fizice.

Situația juridică a acestora este însă neuniformă: doar 6 au autorizații de gospodărire a apelor valabile, 13 au autorizații de funcționare în siguranță, dar nu și autorizații de gospodărire a apelor, 4 se află în litigiu, iar restul nu dețin niciun act de reglementare.

Baraje fără proprietar și lacuri în litigiu

O parte importantă a problemelor vine din falimentul fostei SC Piscicola SA, care deținea numeroase lacuri piscicole, mai ales pe Valea Fizeșului. După dezmembrare, unele au fost preluate de terți, iar altele se află și acum în conflicte juridice nerezolvate.

Până la stabilirea clară a deținătorului, autoritatea de gospodărire a apelor efectuează verificări tehnice periodice pentru a urmări comportarea în timp a barajelor și pentru a preveni situații periculoase, mai ales în contextul unor fenomene hidrometeorologice extreme.

Cine răspunde când nu există un proprietar?

În cazul unui baraj fără deținător identificat, responsabilitatea revine administrației publice locale pe raza căreia se află lucrarea. La cererea ministerelor de resort, rolul de deținător este preluat de comuna, orașul, municipiul sau județul respectiv.

Deţinătorii de baraje sunt obligaţi să intre în legalitate, să obțină avize și autorizații, să întrețină lucrările și să respecte reguli stricte, inclusiv interdicții privind extracțiile de materiale, plantarea arborilor sau pășunatul pe diguri și baraje.

În situațiile în care barajele nu sunt reglementate, lipsesc și măsurile tehnice esențiale stabilite prin expertize periodice. În timp, degradările se accentuează, iar în lipsa unor căi controlate de evacuare a apei, singura soluție rămâne deversarea peste coronament, un scenariu periculos în cazul ploilor abundente, cu riscuri reale pentru populație, infrastructură și mediu.