Filmul de weekend: Sentimental Value – un triumf emoțional al cinematografiei moderne

Sentimental Value a strâns 25 de premii în festivaluri și gale internaționale.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 3 ianuarie 2026, 00:00

Pe ecrane, rar apare un film care să rămână cu tine cu adevărat – nu doar printr-o poveste, ci prin felul în care te face să simți ceva profund despre tine și despre cei pe care îi iubești. Sentimental Value este, fără îndoială, unul dintre acele filme. Pentru mine, e nu doar unul dintre cele mai bune filme ale anului 2025, ci poate cel mai bun.

Regizat de norvegianul Joachim Trier – un cineast deja consacrat pentru modul în care îmbină introspecția emoțională cu eleganța narativă – Sentimental Value a strâns 25 de premii în festivaluri și gale internaționale, inclusiv Marele Premiu al Festivalului de la Cannes în 2025, unde a fost primit cu aplauze prelungite și ovații, rămânând unul dintre cele mai elogiate filme ale ediției. De asemenea, este propunerea oficială a Norvegiei pentru Oscarurile 2026, la categoria “Cel mai bun film internațional”.

Filmul te întâmpină sonor cu un cântec care, deși absolut minunat, rămâne necunoscut de marele public. Dancing Girl de Terry Callier îți fixează imediat starea: e o muzică care îmbină melancolia cu o seninătate aproape tandră.

La bază, Sentimental Value este o poveste despre familie și despre felul în care ne raportăm la trecut. În mod tipic pentru Trier, nu e doar un film despre ce se întâmplă, ci despre ce rămâne nespus între oameni.

Povestea pornește de la moartea mamei a două surori, Nora și Agnes, eveniment care îl readuce în viața fetelor pe tatăl plecat de mult timp. Jucat admirabil de Stellan Skarsgård, Gustav e un regizor de cinema odată celebru, acum retras și absent în mare parte din viețile fiicelor sale.

Nora, o actriță de teatru extrem de talentată, se luptă cu anxietatea și teama de a reveni pe scenă, în timp ce Gustav, cu un amestec de ambiție și remușcare, își propune să facă un film despre propria familie. Povestea acestui proiect cinematografic devine un catalizator al emoțiilor lor reprimate.

Când Nora (jucată de Renate Reinsve) refuză să-și joace propria poveste, tatăl va apela la o actriță americană, interpretată de Elle Fanning. Deși își dorește foarte mult rolul, aceasta simte că nu e potrivită pentru el și, cu o eleganță surprinzătoare, se retrage – un gest care, în cele din urmă, pune lucrurile pe făgașul lor firesc, dar dureros.

Ce face filmul atât de special este felul în care te forțează să te raportezi la propriile tale relații. Trier explorează tema relației părinte – copil, cu tot ce aduce ea mai incomod – absență, vină, nevoia de validare, incapacitatea de a spune „îmi pare rău”.

Renate Reinsve, în rolul Norei, oferă o portretizare impresionantă a fricii și vulnerabilității, în timp ce Stellan Skarsgård, în rolul tatălui, proiectează o combinație de carismă și regret – un bărbat prins între vanitatea creației artistice și dorința de a repara ce a stricat. Și da, Elle Fanning aduce și ea o energie care echilibrează perfect tonul filmului, funcționând ca o punte între două lumi: cea nordică, meditativă, și cea hollywoodiană, aparent strălucitoare și superficială.

În 2025, puține filme reușesc ceea ce realizează Sentimental Value: să rămână cu tine mult după ce lumina din sala de cinema s-a stins.

Tiberiu Crișan

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, X și instagram.