Prima pagină » Reportaje » Oda Bucuriei în viața dirijorului Lawrence Foster, la Cluj

Oda Bucuriei în viața dirijorului Lawrence Foster, la Cluj

Un gest inedit pe care dirijorul Lawrence Foster l-a făcut la Cluj.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 29 decembrie 2025, 16:58

Dirijorul american Lawrence Foster are 84 de ani și o relație specială cu România. Și mai ales cu Clujul, unde în acest an dirijează concertul special de Anul Nou, în două reprezentații (29, 30 decembrie).

Influențat de rădăcinile sale românești, a venit în România să dirijeze și să înregistreze operele lui Enescu, iar interesul acesta profesional i-a fost răsplătit cu faptul că și-a întâlnit în țara noastră sufletul pereche.

Marele moment al cererii în căsătorie a avut loc la Cluj și a pornit de la Simfonia a 9-a de Beethoven, după cum i-a povestit Ancăi Brășfălean:

Lawrence Foster: Am făcut ceea ce pentru un tânăr dirijor este un lucru foarte, foarte important: am interpretat Simfonia a IX-a de Beethoven. Am avut un spectacol dimineața și unul după-amiaza târziu. Așa că, între cele două spectacole, am mers la prânz și am decis că din moment ce este o zi atât de importantă pentru muzică, să o fac o zi importantă pentru viață. Așa că am cerut-o pe Angela în căsătorie și am rămas căsătoriți de atunci. Din păcate, ea a decedat acum aproximativ un an și jumătate.
Deci, aceasta a fost marea mea conexiune cu Clujul. Angela își făcuse studiile universitare la Cluj, iar eu am dirijat orchestra destul de des pe atunci. Apoi, recent, am început să lucrez din nou. Și este cu adevărat orașul meu preferat din România. Orchestra de aici a menținut cu adevărat un standard foarte ridicat, un nivel foarte ridicat de disciplină și realizare muzicală.

Anca: Simfonia a noua de Beethoven l-a și adus înapoi pe dirijorul Lawrence Foster în locul unde a primit cel mai drag “da”din viața sa.

Lawrence Foster: Simfonia a noua de Beethoven a fost într-adevăr piesa care amândurora ne-a plăcut cel mai mult. Nici gând să nu mă mai întorc să dirijez asta. Apoi, în timp, am stabilit o relație minunată cu orchestra, dirijând ca invitat o serie de concerte în fiecare sezon, și este o satisfacție muzicală enormă.
Iubesc orașul, mă simt confortabil aici, sunt foarte mulțumit de cum sunt tratat. Ceea ce nu înțeleg, dar e un subiect lung, cred, este că am construit această sală nouă fantastică, dar orchestra este înapoi în vechea sală și mi se pare foarte ciudat. Sper că în cele din urmă se va întâmpla ceva cumva, pentru că noua sală, cu câteva ajustări necesare, poate fi cu adevărat fantastică. Orice sală nouă are nevoie de câteva mici ajustări. Iar pentru România este o imensă realizare construirea unei săli de concerte ca aceasta.
Mi-ar plăcea să revin acolo din nou cândva, așa că vom vedea ce se întâmplă. Orchestra, însă, este o mare bucurie pentru mine. Lucrăm foarte bine și la această muzică de Anul Nou, pe care muzicienii de aici o cunosc atât de bine și totuși sunt deschiși și acceptă unele schimbări cu care vin eu și care pentru ei sunt, poate, mai neobișnuite.

Anca: Un gest inedit pe care dirijorul Lawrence Foster l-a făcut la Cluj a fost ca la finalul unui concert să reia ultima bucată muzicală, pentru că, așa cum a mărturisit publicului, lucrurile n-au mers exact așa cum și-a dorit.

Lawrence Foster: Ceva a mers prost în capul meu și pur și simplu m-am zăpăcit. Am făcut o mare, mare greșeală pe care n-o mai puteam repara. Toți cei care ascultau ar fi putut s-o remarce, așa că m-am gândit, “de ce nu? O s-o reiau”. Suntem cu toții oameni, putem greși. Am vrut ca toată lumea să se simtă bine în privința concertului. Deci… am făcut asta și apoi cred că toți ne-am simțit mai bine.

Lawrence Foster/Foto: Facebook Filarmonica Transilvania

Anca: Dar a fost un act imens de curaj, cred.

Lawrence Foster: Ei bine, a fost pur și simplu foarte spontan. Nu mi s-a mai întâmplat niciodată așa ceva. Adică, a trebuit să mă opresc în concerte în rare ocazii din cauza stingerii luminilor sau a unei probleme electrice în sală, sau odată au servit mâncare în pauză și au început să strângă farfuriile tocmai când începeam noi cncertul. A fost așa mare zgomot, încât ne-am oprit. Dar nu cred că am repetat vreodată ceva pentru că am făcut eu o greșeală.

Anca: A fost impresionant și o sursă de inspirație, cred, pentru orice domeniu de viață.

Lawrence Foster: Ei bine, cred că a fost corect din partea mea. Sper doar că nu se va întâmpla prea des.

Anca: Un mesaj de An Nou pentru ascultători, pentru iubitorii de muzică?

Lawrence Foster: E un mesaj mai standard, dar e absolut sincer. Sper ca nivelul înalt de viață culturală să fie păstrat la Cluj. Aveți aici luxul unei orchestre de prima mână. În plus, aveți și Opera Maghiară, Opera Română, plus alte activități. Toate acestea fac din oraș un imens centru cultural, un centru muzical. Deci doresc ca toate acestea să continue, să înflorească.
Dacă ar fi să am o dorință, aș vrea ca orchestra să devină mult mai cunoscută pe plan internațional. Să fie ajutată de guvern cu banii necesari pentru a face turnee. Orchestra ar trebui să cânte mai mult în Germania, Paris, Londra. Pentru că oamenii vor fi uimiți. Am înregistrat cu orchestra o operă de Puccini. Iar un critic din Londra a scris că, deși nu știe prea multe despre această orchestră, interpretarea sa e la nivelul Covent Garden, într-unul dintre cele mai bune momente ale sale. Ce mai poți adăuga la asta?
Vreau, bineînțeles, ca toți să fie sănătoși, să se bucure de munca pe care o fac, și, mai ales războiul din Ucraina să fie oprit, rușii să fie odată scoși de acolo și să nu mai amenințe granița cu România. Una dintre dorințele mele pentru noul an este ca acest război să fie oprit.