Prima pagină » Campanii » Ce mai citim? » Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului

Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului

„Delicioasa poveste a cozonacului românesc”.

Articol editat de cristina.rusu, 21 decembrie 2025, 00:00

Cine nu are o amintire legată de mirosul cozonacului? De aluatul frământat ore întregi, de cuptorul cald, de așteptarea aceea dulce din ajunul sărbătorilor? Cozonacul, acest desert cu aromă de copilărie și gust de sărbătoare, nu este doar o prăjitură. Este un simbol. O poveste. Iar scriitoarea Tatiana Niculescu îi dedică o carte întreagă — „Delicioasa poveste a cozonacului românesc” — o carte care se citește cu bucurie, cu zâmbet și, de ce nu, cu poftă.

Volumul, apărut la Editura Humanitas, este o incursiune savuroasă în istoria și cultura gastronomică românească, dar și o meditație despre identitate, tradiție și bucuria de a împărtăși. Tatiana Niculescu, cunoscută pentru scrierile sale documentare și biografice, reușește aici o combinație rafinată între eseu, istorie culturală și povestire afectivă.

Cartea începe cu o întrebare aparent simplă: de unde vine cozonacul? Și de ce este el atât de legat de sărbători, de familie, de credință? Răspunsurile pe care le găsim sunt neașteptate și pline de savoare. Autoarea ne poartă prin lumea vechilor bucătării bizantine, unde pâinea dulce era ofrandă și semn de sărbătoare, ne vorbește despre influențele grecești, turcești și balcanice care au modelat rețeta de-a lungul secolelor și ne arată cum, în fiecare țară, cozonacul are un nume, o formă și o poveste.

Dar în România, cozonacul a căpătat o aură aparte. El nu lipsește de pe mesele noastre nici de Crăciun, nici de Paște, nici la nunți sau botezuri. Tatiana Niculescu descrie cu farmec cum această prăjitură a devenit parte din identitatea noastră culinară și spirituală, un simbol al dăruirii și al belșugului.

Autoarea presară prin pagini fragmente de istorie, citate din vechi cărți de bucate, povești din satele românești și detalii savuroase despre ingredientele folosite altădată. Rețetele se transmiteau din mamă în fiică, din gură-n gură, iar fiecare gospodină avea „secretul” ei — poate o mână de nucă în plus, poate un strop de esență de rom sau poate doar rugăciunea rostită în timp ce frământa aluatul.

Pe lângă informația istorică, cartea e plină de emoție. Tatiana Niculescu are darul de a transforma documentul într-o poveste vie. Citind, parcă vezi în fața ochilor bucătăria bunicii, masa plină de făină, vasele aburinde, copilul care pândește cu nerăbdare momentul în care va primi prima felie caldă.

Autoarea împletește măiestrit fragmente istorice cu amintiri, citate din vechi cărți de bucate, note despre simbolismul pâinii și referințe culturale din întreaga Europă. Stilul ei cald și elegant, cu o discretă notă de umor, face lectura plăcută și luminoasă.

Nu lipsesc poveștile savuroase despre competițiile culinare ale vremurilor de altădată, despre rețete pierdute și regăsite, despre felul în care fiecare regiune a României și-a pus amprenta pe acest desert al sărbătorilor.

Tonul cald, familiar și elegant al autoarei face ca lectura să fie o adevărată plăcere. E genul de carte care se citește pe îndelete, lângă o cană de ceai, o carte despre continuitate. Despre cum gesturile simple – frământatul, dospitul, împărțitul – pot deveni forme de legătură între generații. Despre cum, dincolo de granițe, diferențe și epoci, există lucruri care ne adună în jurul aceleiași mese.

Citind, simțim că ne apropiem nu doar de un gust, ci de o lume întreagă – o lume caldă, în care timpul se măsoară în clipe de tihnă, iar bucuria se frământă cu dragoste, la fel ca un aluat bine dospit.

În final, Tatiana Niculescu ne reamintește că, dincolo de rețete, ingrediente și tehnici, cozonacul este o metaforă a comunității. Când frământăm, când așteptăm aluatul să crească, când îl împărțim cu cei dragi, participăm, fără să ne dăm seama, la un ritual vechi de sute de ani.

Așadar, dacă vrei o lectură care îmbină gustul istoriei cu aroma amintirilor, dacă vrei să descoperi cum se ascunde identitatea românească într-un colț de aluat dospit, „Delicioasa poveste a cozonacului românesc” este cartea perfectă. O carte caldă, luminoasă, care îți lasă în suflet aceeași stare de bine ca o felie de cozonac abia scos din cuptor.

Iar dacă în aceste zile de decembrie veți deschide cartea Tatianei Niculescu, s-ar putea ca, pe lângă rețete și istorii, să descoperiți un strop din aroma copilăriei și din căldura sufletească a sărbătorilor de altădată.

O lectură delicioasă, care ne amintește că uneori, o felie de cozonac și o carte bună sunt tot ce avem nevoie pentru a simți, din nou, spiritul Crăciunului.

Volumul poate fi împrumutat de la Biblioteca Județeană „Octavian Goga” Cluj, așa că vă invit să îl descoperiți, să-l răsfoiți și să vă bucurați de el, poate chiar cu o cană de ceai și o felie de cozonac alături.