Prima pagină » Campanii » Sesam deschide cartea » Sesam deschide cartea: Două povești de sărbători

Sesam deschide cartea: Două povești de sărbători

TREZIREA SOMNORILĂ! A VENIT MOȘ NICOLAE și POVESTEA PRIMELOR DARURI DE CRĂCIUN.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 19 decembrie 2025, 00:00

TREZIREA SOMNORILĂ! A VENIT MOȘ NICOLAE

Sfântul Nicolae, atât de iubit de copii, are un chip nevăzut, pentru că așa făcea și faptele bune din viața lui, îi ajuta pe cei nevoiași într-un mod discret. Și de aceea e așa de frumos să-i aducem omagiu acestui sfânt binefăcător care ne aduce în cizmulițe toate cele necesare stării de bine. Fiindcă e minunat să primești ceva simplu și delicios, care să-ți aducă aminte că anul acesta ai fost și tu bun și generos cu alții.

Așa ni-l înfățișează pe Moș Nicolae o autoare care s-a născut în anul 1939 în Elveția. Numele autoarei este Eléonore Schmid. A studiat la Școala de Artă, a lucrat ca designer grafic și a ilustrat reviste și cărți pentru copii. A călătorit în Italia, Anglia și Irlanda, Franța, iar ilustrațiile cărților pentru copii i-au adus multe premii internaționale.

Tradiția Sfântului Nicolae nu este atât de populară ca și aceea a lui Moș Crăciun. Așadar, nu este ușor să găsești o carte pentru copii care să pună acest sfânt în centru. Dar autoarea povestește o întâmplare care arată că Sfântul Nicolae este cunoscut și pentru afinitatea sa față de animale. Nu numai că aduce cadouri copiilor, dar se gândește și la locuitorii pădurilor. Ilustrațiile sunt clasice, ceea ce face ca aceasta să fie o carte foarte frumoasă, care surprinde perfect spiritul acestui sfânt.

Traducerea din germană a acestei cărți este realizată de Iulia Dromereschi.

Poate desenul de pe copertă ne face să credem că este vorba despre Moș Crăciun, deoarece vedem un personaj cu hainele roșii. Sîntem confuzi, oare ce se întâmplă. Dar să nu uităm că predecesorul lui Moș Crăciun este de fapt Moș Nicolae care la rândul său era reprezentat cu haine roșii.

Deschidem cartea și repede aflăm că Somnorilă este un mic animăluț care seamănă cu o veveriță, dar nu este veveriță, ci se cheamă pârș. Și ca toți pârșii, mănâncă cât e noaptea de lungă, fiindcă ziua doarme, firește. Tot surplusul îl duce în scorbură, face acolo o mică cămară ca toți gospodarii, se pregătește pentru atunci când vine toamna și doarme până la primăvară. Am uitat să menționez numele micul pârș. Numele său ghiduș are sonoritatea unul clopoțel: Glisglis. Pentru că el doarme toată iarna, ratează de fiecare dată întâlnirea cu Moș Nicolae. Îl știe doar din poveștile animalelor din pădure. Și își dorește tare mult să-l cunoască personal, așa că iarna aceasta își propune să nu doarmă. Adică să doarmă, dar numai un pic…de fiecare dată când ațipește, tresare la fiecare sunet, ba un glas al unei păsări, ba foșnetele pădurii… și a adormit. Și o dată cu prima zăpadă, se zărește o lumină. Este Moș Nicolae, iar alături de el un măgăruș cu un sac în spinare. Toate animalele pădurii se apropie fericite, iar Moș Nicolae scoate din sac toate bunătățile: sfeclă, pâine, mere și semințe. Toate animăluțele țopăie de fericire, doar unul șade în vizuina lui visând. Dar ce bine că bufnița știind de marea dorință a lui Glisglis, și anume aceea de a-l întâni pe Moș Nicolae în carne și oase, zboară către vizuina lui și îi dă marele anunț. Întoarcem pagina și dăm peste cea mai frumoasă pictură a lui Moș Nicolae. Cu ochii blânzi și calzi îl primește pe Glisglis în palmele sale. O întâlnire atât de sfioasă și atât de mult așteptată, care e mai presus decât toate darurile din lume. Haina roșie a lui Moș Nicolae devine acum culcușul lui Glisglis.

POVESTEA PRIMELOR DARURI DE CRĂCIUN

Această carte este scrisă de Axel Hambræus, care s-a născut în anul 1890 în Suedia. A fost pastor, a compus muzică și a scris literatură pentru copii și oameni mari. Traducerea acestei cărți este realizată de Andreea Demirgian, iar ilustrațiile de Agnes Keszeg.

Păstorii au fost primii martori ai venirii pe lume a lui Isus, ei trei sînt primii vizitatori care au sosit la ieslea unde se aflau pruncul, Maria și Iosif. Și apoi s-au întors la turmele și câinele lor, vorbind mereu despre minunea pe care au văzut-o, dar ceva îi tot frământa. Ba că Iosif avea încălțări ponosite, ba că Maria avea o haină ruptă, ba că pruncul Isus nu avea scutece, ci doar niște fâșii din haina Mariei.

S-au gândit că trebuie să se întoarcă la Betleem cu cele trebuincioase, dar nu au mai găsit drumul, pentru că în fața lor se căscau trei poteci, nu mai știau încotro să o ia, nu mai știau care este calea cea bună. Așa că au luat-o fiecare pe câte o cale, și așa au aflat că minunea nașterii lui Isus a coborât deja în sufletele lor dăruindu-le bunătatea.

Pe prima potecă, primul păstor a întâlnit un domn bătrân care avea o pereche de încălțăminte foarte uzată, așa că păstorul i-a dăruit o pereche de încălțări călduroase. Pe a doua potecă, cel de-al doilea păstor a întâlnit o doamnă în vârstă care avea și ea o haină peticită, iar păstorul i-a dăruit o haină moale și groasă. Pe a treia potecă, cel de-al treilea păstor a întâlnit o familie cu un bebeluș care avea nevoie de scutece, iar păstorul le-a dat pe cele care erau pentru pruncul Isus.

Noaptea cei trei păstori au avut același vis: Maria avea haina cea frumoasă și călduroasă, Iosif încălțăminte nouă iar pruncul Isus era înfășat în scutece moi.

Trei cărări, trei păstori și o minune. Trei căi i-au condus pe cei trei păstori spre aceeași minune: bunătatea. Pentru că toate potecile erau de fapt bune.

Moș Nicolae a plecat, dar se întoarce din nou la anul, iar acum așteptăm liniștiți și cu inima înfiorată de bucurie sărbătoarea nașterii lui Isus.