Prima pagină » Campanii » Ce mai citim? » Poemele de luni: Ioan Radu Văcărescu

Poemele de luni: Ioan Radu Văcărescu

Este licențiat al Universității „Babes-Bolyai“ din Cluj-Napoca.

Articol editat de cristina.rusu, 15 decembrie 2025, 12:00

“Născut pentru a fi liber
în labirintul de ziduri al orașului palid
înălțat într-un mileniu însorit
de altă seminție
locuit acum de barbari
și-n care semețele clopotnițe
sunt cuiburi de grauri
iar de pe scocuri curge apă sidefie

Născut pentru a fi singur
cu privirea lipită de ziduri
bătrâne și umede
cu degete încleștate de înaltele porți
vraiște în vânt
ce-nchid curți de câini vagabonzi
și neamuri triste
ce se-ncaieră la un cuvânt

Născut pentru a fi patetic
între zidurile și porțile palidei cetăți
frumoasă doar când e pustie
când barbarii își dorm somnul fără vise
și-n preajmă-s numai umbre
din altă seminție

Născut pentru a fi liber
ca și când lumina de crepuscul
palid – sidefie
ar închipui un suflet străin
ce-ar fi putut să fie” ne aduce la cunoștință suflul său poetic și intim, poetul, prozatorul, eseistul, traducătorul și profesorul IOAN RADU VĂCĂRESCU născut la 18 decembrie 1958 la Sibiu.

Este licențiat al Universității „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca, Facultatea de Biologie, Geologie și Geografie din anul 1984 și Doctor în Filologie la Universitatea din Pitești din 2008 cu lucrarea Geografia imaginară a Câmpiei Dunării în proza lui Ștefan Bănulescu.

Debutul literar a avut loc în Revista Luceafărul în 1977 cu poemul Ovidiu la Tomis iar cel editorial cu volumul Exil în orașul imperial, editura Euphorion de la Sibiu, în anul 1992.

Publică mai multe volume de versuri: Exil în orașul imperial, Melancolii retorice, Ritualul melancoliei, Gnoze, Muzeul figurilor de umbră Dreptul la melancolie și alte poeme alese, Anul din luna săptămânii de ieri, Pescar de cuvinte, Cealaltă cafea, O sută și una de poezii etc. Este, de asemenea, prezent în volume colective, dicționare dar și antologii de poezie și proză.

Poemele sale au fost traduse în arabă, franceză, engleză, germană, poloneză, neerlandeză, slovacă, turcă.

Este câștigătorul mai multor premii literare: Premiul Uniunii Scriitorilor din România Filiala Sibiu în anii 1998, 2002, 2003, Premiul Hyperion, Premiul Avangarda XXI, Premiul Naji Naaman și altele. Este laureat al marelui premiu „Cununa de lauri de la Alanya“ la editia a XII-a a Turnirului de Poezie organizat de Uniunea Scriitorilor din România în anul 2023.

Ioan Radu Văcărescu

Este membru al Uniunii Scriitorilor din România Filiala Sibiu și președinte al acesteia la al doilea mandat precum și membru al Societății Geografice din România.

În anul 2004 a fost decorat cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler.

“Radu Văcărescu – trecut și el printr-o experiență-limită care i-a pus în față spectrul posibilei dispariții și al întregului cortegiu de suferințe adiacente – a transformat în poezie acest prag al existenței sale. Și a făcut-o fără niciun pic de complex față de ilustrele modele anterioare și fără niciun fel de dependență epigonică. Semn nu numai de tărie de caracter, dar și de demnitate poetică” distinge substanța umană și lirică a poetului, criticul Răzvan Voncu, iar noi, cititorii, discernem aceste note subtile ale prințului melancoliei cum este numit de către Mihai Posada, poetul Radu Văcărescu.

liniște de noiembrie

adormeai pe spate și cu brațele lipite de tâmple
ca un prunc
îți vegheam somnul ușor
nimic din afară sau din mine
să nu-l tulbure
te priveam respirând egal
cum sânii se ridicau abia perceptibil
priveam grădina în lumina amurgului
veghind întreaga noapte somnul tău
argintiu
ca trunchiurile filiforme care se profilau stinghere
pe-ntunericul albastru de noiembrie
și doar spre dimineață lăsam
să pătrundă în liniștea noastră
coardele harfei abia perceptibile
din coroanele aproape pustii ale mestecenilor

peste ani veți înțelege

peste ani veţi înţelege dragii mei
măcar veţi bănui
cum stau în cer ca și pe pământ
fiinţele şi lucrurile lumii acesteia
ani nu mulţi dar destui încât să fiţi
prea obosiţi ca să luaţi totul de la capăt
sau poate că totuşi nu
și sunt eu acuma prea pesimist
zeii au îmbătrânit şi ei
iar unii au dispărut de mult
și-odată cu ei nevinovăția și frumusețea lumii acesteia
și lumilor celorlalte atîrnate
în crengile marelui arbore alb ca zăpada
peste ani destui încât să fiţi
prea obosiți încât să vă mai încânte soarele
prea crud al zilei de zece aprilie
sau poate că nu
şi atunci veţi vedea cu sufletul ochilor
magnolierul de pe bulevard în ploaie
cu flori albe uriaşe şi efemere
scăpărând apoi sub razele târziei primăveri
poate că peste ani veţi înţelege dragii mei
sau măcar veţi simţi un fior nebănuit
cum stau fiinţele şi lucrurile acum și întotdeauna
în lumea aceasta și în celelalte lumi
adunate în cupele însângerate ale magnoliilor
şi adevărat vă spun de pe acum
în aceste cuvinte vegetale
simple și adevărate ca trecerea vremurilor
ca seva suptă din pământul mamă de rădăcina copacului:
odată veţi înţelege că toate acestea stau aşa cum trebuie
şi de asemenea aşa cum ar trebui să fie
pe pământ şi cu creştetul în lumină
cu rădăcinile adânc în pământ
şi coroanele albe în cer
iar sufletul
sufletul meu dragii mei
în lumea aceasta și în celelalte lumi
e o petală alb-violacee
o atingere atâta de veridică
încât iată cum peste ani
stă pe umărul vostru obosit
ca un corb împărătesc
şi din când în când coboară umil
şi vă încioacă tălpile scorojite ale picioarelor
urcă greoi şi vă mângâie blând cu aripa
tâmplele spoite cu lumina sângerie de april
a vremurilor duse
croncăne rar și vă-mpunge în dreptul buricului
ca și cum ar vrea să alunge din lumea aceasta
și din celelalte lumi veșnica-nserare.